Nu e o glumă. Avem imaginile! Cum a fost posibil să apară o reclamă la Dacia Duster în timpul meciului Dinamo – FC Liverpool, jucat în anul 1984 (VIDEO)

Nu e o glumă. Reclamă la Dacia Duster, în timpul meciului Dinamo – FC Liverpool, jucat în anul 1984, pe Stadionul „23 August”. Imaginea stârnește întrebarea firească: cum este posibil, dacă modelul Dacia Duster a apărut abia în 2010? Deși pare o confuzie, surpriza este că nu e deloc o eroare.

Cei care urmăresc înregistrarea integrală a partidei, disponibil online pe Youtube, cu comentariul original al lui Cornel Pumnea, observă foarte repede panourile amplasate fix lângă cele două bănci de rezerve. În stânga scria „Dacia Duster”, iar în dreapta „Dacia Duster 4×4”, la fel de vizibil ca reclamele la Prono Expres, Loz în Plic, Azomureș, Gerovital, Confex, Hotel București sau Tarom.

Fiind un meci internațional, autoritățile comuniste au acceptat și reclame occidentale, precum Rank Xerox sau Pepsi. Totuși, cele la „Dacia Duster” au fost dintre cele mai expuse.

Ce era, de fapt, Dacia Duster din 1984

Modelul din reclama văzută la televizor nu avea nicio legătură cu SUV-ul lansat de uzina de la Mioveni în 2010. Dacia Duster din anii ’80 era, de fapt, un ARO 10 produs la Câmpulung Muscel și comercializat în Marea Britanie sub această denumire.

Deși purta autocolante și siglă inspirate din gama Dacia, vehiculul era un 4×4 românesc care folosea multe componente produse de Dacia. Construcția lui era influențată de modele precum Renault Rodeo sau Citroën Méhari, potrivit GSP.

Cum s-a descurcat modelul românesc pe piața britanică

Primele exemplare au ajuns în Regatul Unit în 1981–1982, fiind promovate intens la târgurile auto din anii următori, inclusiv la „London Motorfair”. Britanicii au aflat atunci că este cel mai ieftin 4×4 de pe piață, dar acest avantaj nu a compensat problemele reale. Mai exact, lipsa pieselor de schimb și calitatea inegală.

SUV-ul românesc a avut vânzări slabe în 1984–1986, iar din 1987 importurile au fost oprite. ARO 10 a ajuns și în Franța, Italia, Germania Federală, Spania, Grecia, Cipru, dar și în Africa sau Orientul Mijlociu, însă, nicăieri nu a atins cifrele dorită. Producția a fost oprită spre finalul anilor ’80.