De ce sunt sărbătoriți împreună Sfinții Trei Ierarhi? Povestea care a pus capăt marilor dispute din Biserică

Sfinții Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur sunt prăznuiți de Biserica Ortodoxă împreună, în fiecare an, pe 30 ianuarie. Stabilirea acestei sărbători comune are la bază o întâmplare aparte din istoria Bisericii, care a pus capăt unor controverse aprinse privind întâietatea unuia sau altuia dintre cei trei mari Părinți ai creștinătății.

Dispute aprige între credincioși, în secolul al XI-lea

În timpul domniei împăratului bizantin Alexios I Comnenul (1081-1118), în rândul credincioșilor au apărut neînțelegeri serioase legate de cinstirea celor trei ierarhi. Unii susțineau că Sfântul Vasile cel Mare este cel mai mare dintre ei, alții îl considerau pe Sfântul Grigorie Teologul drept întâiul, iar alții îl apărau pe Sfântul Ioan Gură de Aur.

Astfel au apărut facțiuni distincte, Ioaniteni, Vasiliteni și Grigoriteni, care stârneau numeroase dispute, fiecare încercând să-l impună pe „sfântul său” în detrimentul celorlalți doi.

Arătarea minunată a Sfinților Trei Ierarhi

Pentru a pune capăt acestor dezbinări, cei trei sfinți ierarhi s-au arătat, nu în vis, ci „chiar în ființă”, lui Ioan, mitropolitul cetății Evhaitenilor. Mesajul lor a fost unul limpede și puternic, potrivit Vieților Sfinților, citat de Agerpres:

„Noi, precum vezi, una suntem la Dumnezeu și nu este între noi nici o sfadă sau împotrivire, ci fiecare în vremea sa pornindu-se de dumnezeiescul Duh, am scris învățăturile spre mântuirea cea de obște și folosul oamenilor; și acelea pe care le-am învățat noi înșine, le-am dat și altora spre înmulțirea talantului nostru și nu este între noi vreunul întâi sau al doilea, ci dacă veți vorbi de unul, cei doi urmează.

Deci, sculându-te, poruncește acelora care se separă, sfădindu-se, să nu se despartă, luptându-se pentru noi, căci pentru aceasta și noi ne-am sârguit cât am fost vii, și după mutarea noastră, ca să împăcăm lumea și să o aducem într-o unire. Deci, împreunându-ne într-o zi, când ți se va părea ție că este de cuviință, fă nouă praznic cuviincios. Apoi, spune și celorlalți care vor fi mai pe urmă, cum că noi suntem una la Dumnezeu și noi negreșit vom mijloci înaintea lui Dumnezeu cele pentru mântuire, pentru cei ce ne vor săvârși praznicul pomenirii noastre”.

După această arătare, mitropolitului Ioan i s-a părut că sfinții se înălțau la cer, „strălucind cu lumină nemărginită și chemându-se unul pe altul pe nume”.

Instituirea praznicului comun

În urma acestei întâmplări, disputele au încetat, iar Biserica a hotărât prăznuirea împreună a Sfinților Trei Ierarhi, ca unii care sunt deopotrivă bineplăcuți lui Dumnezeu și vrednici de cinstire egală.

De-a lungul anului bisericesc, fiecare dintre ei este pomenit și separat: Sfântul Vasile cel Mare la 1 ianuarie, Sfântul Grigorie Teologul la 25 ianuarie, iar Sfântul Ioan Gură de Aur la 13 noiembrie și 27 ianuarie. În data de 30 ianuarie este sărbătorită, însă, lucrarea lor comună în folosul Bisericii.

„Veacul de aur” al creștinătății

Cei trei mari ierarhi au trăit în secolul al IV-lea, numit „veacul de aur” al creștinătății. Proveniți din familii evlavioase, cu o educație aleasă, au studiat la cele mai vestite școli ale vremii și au fost ridicați la treapta arhieriei pentru a răspândi lumina adevărului dumnezeiesc.

Au fost mari apărători ai credinței ortodoxe, predicatori de seamă, sprijinitori ai săracilor, bolnavilor și orfanilor. Sfântul Vasile cel Mare și Sfântul Ioan Gură de Aur au lăsat și Liturghiile care le poartă numele, iar Sfântul Grigorie Teologul a rămas în istorie pentru profunzimea teologică a scrierilor sale.