Sfântul Ioan Gură de Aur, prăznuit pe 27 ianuarie. Povestea marelui ierarh care a mustrat fără teamă nedreptatea

Biserica Ortodoxă prăznuiește pe 27 ianuarie aducerea moaștelor Sfântului Ierarh Ioan Gură de Aur, arhiepiscop al Constantinopolului, unul dintre cei mai mari Părinți ai Bisericii. Sărbătoarea amintește de readucerea trupului său din exil și așezarea moaștelor în Biserica „Sfinții Apostoli”, după ani de persecuții și suferință pentru adevăr și dreptate.

O sărbătoare a bucuriei și a luminii în Biserică

Ziua de 27 ianuarie este una de mare însemnătate pentru credincioși, fiind legată de întoarcerea moaștelor Sfântului Ioan Gură de Aur în Constantinopol. Importanța momentului este evocată și în „Viețile Sfinților”:

„Iarăși praznic strălucit și pricinuitor de bucurie, iarăși sărbătoare mult luminoasă a cuprins Biserica noastră, care pierde iarna mâhnirii și gerul păcatului; iarăși prăznuim pomenirea dascălului și a părintelui celui cu gura de aur, a cărui vestire, ca și a fericiților apostoli, a străbătut cu adevărat toate marginile lumii, și a umplut toate cetățile; ba chiar toate țările s-au săturat de graiurile lui cele preastrălucite și aurite”.

Cine a fost Sfântul Ioan Gură de Aur

Sfântul Ioan Hrisostom (344-407), unul dintre cei mai mari Părinți ai Bisericii, a fost un neobosit propovăduitor al dreptei credințe. Ridicat la rangul de arhiepiscop al Constantinopolului în anul 398, în timpul împăratului Arcadius, Sfântul Ioan s-a remarcat prin curajul de a mustra nedreptățile, indiferent de rangul celor vizați, scrie Agerpres.

El îi mustra pe boieri și pe demnitari pentru abuzuri și îi îndemna chiar și pe împărat și pe împărăteasă să trăiască după dreptate. Această atitudine i-a atras însă ura atât a unor clerici, cât și a stăpânitorilor lumești.

Conflictul cu împărăteasa Eudoxia

Cea mai aprigă opoziție a venit din partea împărătesei Eudoxia, care se simțea vizată de mustrările Sfântului Ioan. Sfântul nu a cedat presiunilor, explicând public rolul său de păstor al sufletelor:

„Împărăteasa voiește să fiu ca un mort, care nu vede nedreptățile ce se lucrează și nu aude glasurile celor asupriți și ale celor ce plâng și suspină și nu face mustrări celor ce greșesc. Dar de vreme ce sunt episcop și mie îmi este încredințată purtarea de grijă pentru suflete, sunt dator a privi cu ochi neadormiți asupra tuturor, a asculta cererile tuturor, a învăța pe toți și a certa, iar pe cei ce nu se pocăiesc, a-i mustra”.

Mai mult, atunci când i s-a cerut imperativ să tacă, Sfântul Ioan a răspuns ferm:

„Pentru că știu că a nu mustra fărădelegile și a nu certa pe cei ce fac rele, este dovedită pierzare și mă tem că dacă vom tăcea noi pentru cele ce se fac cu nedreptate, să nu se zică și despre noi cuvântul acesta al lui Iosie: Preoții au ascuns calea Domnului”.

Exilul, moartea și aducerea moaștelor

În urma unor acuzații de erezie, Sfântul Ioan a fost alungat din scaunul patriarhal și exilat, mai întâi în Armenia, apoi la Comane, unde a murit după mari suferințe. Trupul său nestricat a fost adus la Constantinopol la inițiativa patriarhului Sfântul Proclu, în timpul împăratului Teodosie.

Moaștele au fost purtate cu mare cinste, în cântări și rugăciuni, iar la sosirea lor în capitală, împăratul Teodosie a îngenuncheat și a cerut iertare pentru fărădelegile mamei sale, Eudoxia. În cele din urmă, sfintele moaște au fost așezate în Biserica „Sfinții Apostoli”, în ziua de 27 ianuarie, dată rânduită de Biserică pentru pomenirea anuală a Sfântului Ioan Gură de Aur.