Amintirile Regelui Mihai despre amanta tatălui său

Relaţia Regelui Mihai cu tatăl său, Carol al II-lea, a fost una dificilă. Pe Mihai l-a afectat profund despărţirea de mama sa, principesa Elena. Divorţul fusese pronunţat în 1928. După ce a fost proclamat Rege, Carol al II -lea i-a cerut Elenei să părăsească România. Din acest motiv, Mihai îşi vedea mama de numai două ori pe an, timp de câte o lună, la Florenţa.

Dar destul de repede după ce principesa Elena a fost nevoită să părăsească România, regele Carol al II-lea i-a prezentat-o lui Mihai pe Elena Lupescu şi i-a recomandat fiului să i se adreseze iubitei sale cu apelativul de ”mamă”.

La 13 ani, Mihai credea că ”Duduia” este cauza tuturor relelor. În timp, el ajunsese la concluzia că Elena Lupescu este ”o persoană cât se poate de vulgară”.

”La Florenţa, veneam înapoi la cineva cu care, ştiu eu, cu care am trăit de la început. Şi asta nu sunt lucruri care se şterg. Indiferent ce mi se spunea şi încerca să se explice cu prostiile astea, cum s-a făcut înainte, asta nu se prindea deloc cu mine, eu stăteam tăcut, nu prea puteam să fac mare lucru, să spun mare lucru. În momentul în care am întâlnit-o pe Lupeasca, cum îi ziceam, nu aveam un sentiment precis decât că ştiam cine era, ce reprezenta ea şi asta mă punea în defensivă. Încet-încet, după aceea, văzând fel de fel de lucruri am putut s-o caracterizez, nu prea frumos, dar am spus că este o persoană cât se poate de vulgară”, mărturisea Regele Mihai într-un interviu realizat de Stelian Tănase în 2007.

”Ce simţeam eu cu ea, pe lângă cum am caracterizat-o eu, asta a venit şi din mai multe ocazii pe care le-am avut, întâmplări cu ea, cu tatăl meu şi cu alte persoane care erau acolo. Ea dădea drumul câteodată la nişte sentimente şi începea să vorbească foarte vulgar în faţa celorlaţi, să-l certe pe tatăl meu pentru nu ştiu ce chestii. Mi-a făcut o figură pe care am găsit-o amuzantă pentru mine. El a căpătat cadou, nu mai ştiu de la cine, un Rolls Royce din 1936 şi mi-a spus că nu-mi dă voie să conduc maşina pentru că era prea mare. Care deja mi se părea curios. Şi atunci, într-o duminică, l-a luat pe primul ministru, era Tătărescu atunci, şi cu ea în spate, eu eram în faţă şi am plecat la Scroviştea. El conducea. Nu ştiu ce s-a întâmplat pe drum exact, a trecut o căruţă şi a enervat-o pe ea şi a început să ţipe la el şi l-a obligat să oprească, să se dea jos din maşină şi să mă lase pe mine s-o conduc. De unde înainte îmi spunea că nu am voie să o conduc. În faţa primului ministru”, a mai povestit atunci Regele Mihai, citat de Digi24.

Mihai putea să-și vadă mama numai două luni pe an, la Florența. Nici atunci nu puteau vorbi cu adevărat, căci erau însoțiți de doi aghiotanţi trimişi de la Bucureşti. Inclusiv corespondenţa dintre cei doi era interceptată.

”De aici, de la Bucureşti. Asta puteam. Eu îmi închipui că el controla şi scrisorile care le trimiteam ei, aşa că mă simţeam eu ceva că poate nu pot să spun chiar tot ce simţeam eu în scrisori, că le vede altcineva. Şi tocmai ăsta era un lucru care mi s-a insuflat de către mama mea, că o scrisoare, o carte, ceva special, lucruri aşa de intime şi aşa de private că este aproape ca un furt ca cineva să pună ochii pe lucruri de felul ăsta. Şi eu simţeam că era ceva acolo, la spate, fără să pot să ştiu precis. Am simţit eu altă dată, cu altă ocazie. Asta a fost mult mai târziu. Când m-am întors de la Florenţa, mama mea mi-a dat o scrisoare către regina Maria, ca să i-o dau. Şi i-am spus tatălui meu când am luat maşina că aş vrea să merg la Bran să o văd pe regina Maria şi atunci m-a întrebat de ce. M-a luat gura pe dinainte, să spun aşa, şi i-am spus că am o scrisoare pe care trebuie să i-o dau şi atunci mi-a cerut să i-o dau. N-am avut încotro. Mi-a luat-o, mi-a dat-o înapoi a doua zi, am văzut că a fost deschisă şi lipită la loc. Atunci mi-am dat seama numai bine ce se întâmplă”, declara Regele Mihai.

Regele Mihai a mai spus despre Carol al II – lea că era gelos pe succesul celorlalţi.

”El m-a împins să merg la vânătoare, să îmi placă să trag cu puştile. Făcea şi militar, şi vânătoare. Şi când am început să trag cel puţin la fel de bine ca şi el, a început să nu îi mai placă. Atunci când mergeam la vânători mici, mă trimitea la un colţ undeva, să fiu mai departe de el, ca el să împuşte ceva mai mult decât mine. S-a întâmplat odată, trăgând după potârnichii, pe lângă Arad, în sus. Am avut o zi specială. Şi am împuşcat mai multe potârnichi decât el. Săracul om care îmi încărca mie puşca a fost ţinut toată noaptea de către comandantul batalionului de gardă, de unde veneau soldaţii aceştia, să admită că el a minţit când a spus că am împuşcat atât cât am împuşcat. Şi nu a reuşit pentru că omul acela nu a minţit. Asta am aflat-o pe de lături. Săracul om a fost nedormit toată noaptea pe chestia asta”, a mai povestit Regele Mihai.