Anca Simina: Se ia o idee de la PSD, se şterge de praf la PNL, se discută în surdină în Parlament, se trece protocolar la Cotroceni şi gata! Aşa se face, azi, o lege la noi
Notând faptul că legea finanțării campaniilor electorale și a partidelor a fost aprobată de Iohannis, jurnalista Anca Simina descrie cum se face astăzi o lege la noi: Se ia o idee de la PSD, se şterge de praf la PNL, se discută în surdină în Parlament, se trece protocolar la Cotroceni şi gata!
„Carte de căpătâi pentru omul politic învăţat de la primirea carnetului de partid că furtul de la stat nu e furt, e doar o formă sublimă de compensare a unei indemnizaţii mizere, Legea113/2015, promulgată sâmbătă vine, în completare, cu câteva soluţii ingenioase de spălare, la nevoie, a banilor negri şi de recuperare de la buget a mai tuturor cheltuielilor de campanile făcute după manual”, scrie aceasta pe Adevărul.
O soluție pentru spălarea banilor ar fi împrumutul fictiv. În baza unui contract încheiat la notar între un candidat și un ins oarecare se poate dovedi că banii au ajuns pe cale legală în campanie. Însă, această inițiativă nu îl obligă pe cel care dă banii să dovedească de unde îi are și nici pe pe candidat să îl declare, dacă împrumutul este mai mic de 100.000 de lei.
Obligă în schimb statul, ca, în trei luni de la alegeri, să îi deconteze candidatului care a luat peste 3% din voturi toţi banii cheltuiţi cu factură şi pe omul politic să îi returneze celui de la care i-a împrumutat dacă nu se înţeleg, între timp, altfel. Banii de provenienţă incertă devin astfel bani curaţi.
„E inutil să numărăm câţi parlamentari îşi trec anual în declaraţiile de avere „împrumuturi” de la şi pentru „persoane fizice”, antidot fără cusur în faţa oricăror verificări ale ANI. E însă un exerciţiu necesar să ne închipuim câţi candidaţi la primăriile din ţară vor lua „împrumuturi” confidenţiale de la rude şi prieteni pe care apoi le vor deconta de la stat”, mai scrie jurnalista.
În opinia jurnalistei, Klaus Iohannis a a capitulat în faţa voinţei partidelor de a se finanţa după bunul plac.
„În România normală a domnului Iohannis, nu pare o problemă că această „mare măsură” exclude tocmai cea mai importată observaţie a cererii sale de reexaminare: „această propunere nu a beneficiat de un studiu de impact asupra alocării fondurilor publice şi nici de o dezbatere publică”. În România normală, campanile electorale vor fi la fel de hidoase, dar decontate, fără un control riguros, de stat.
Asta e, până acum, „normalitatea”, şi e drept să fie aşa. Un popor fără memorie şi incapabil să se facă auzit, nu doar înainte, ci şi după alegeri, merită, la urma urmei, să fie jucat pe degete”, concluzionează Anca Simina.