Apel către parlamentarii generației ’70 : "Dragă Ponta, dragă Șova, dragă Gorghiu, dragă Predoiu, vă rog, faceți pasul în spate. Nu lăsați întreaga Românie să deraieze, doar pentru că vi s-a spus cândva că sunteți destinați să o conduceți

Într-un articol publicat pe biziday.ro, Ina Gabriela Funețan povestește copilăria și adolescența generației 1972, trăite în comunism, și tinerețea postdecembristă.

„Revoluția ne-a prins într-a unșpea, ne-am serbat majoratul votând pentru prima oară ca oameni liberi, iar apoi ne-am risipit prin facultăți. Erau anii în care întreprinderile se închideau, iar firmele private erau încă privite cu teamă. Cei mai invidiați erau cei care aveau părinți care puteau să le “aranjeze” un loc de muncă undeva, după terminarea facultății. În rest, fiecare urma să se descurce pe cont propriu, pentru că nu existau târguri de job-uri, firme de head-hunting și site-uri cu oferte de muncă. Ca tânăr absolvent în acei ani de după Revoluție, găseai ceva de lucru căutând în ziar sau întrebând, din om în om, de vreo recomandare. (…) Pur și simplu, mulți dintre noi am ratat startul”, scrie Funețan.

Nu toți însă. O mare parte dintre cei care compun astăzi Parlamentul României sunt născuți în aceeași perioadă. Printre aceștia se numără și premierul Victor Ponta, dar și un coleg de clasă al Gabrielei ajuns ministru.

Majoritatea celor care acum impart funcții plătite din banii cetățenilor sunt foști colaboratori ai Securității, copii ai unor părinți care au avut de-a face cu regimul Ceaușescu sau oameni îmbogățiți peste noapte după 1989.

“Mi-l amintesc de prin clasa a cincea, când am început să merg pe la plenare pionierești. Ne adunam la Casa de Cultură o grămadă de copii din toate școlile orașului, iar pe scenă era prezidiul, format din tovarășe și tovarăși, plus un elev, reprezentantul pionierilor. Nu știu cine îl numise pe băiatul ăla reprezentantul nostru, dar pe vremea aia nu ne puneam asemenea întrebări. Până am terminat gimnaziul, reprezentantul pionierilor a fost mereu același, un băiat subțire, cu păr vâlvoi, care încheia plenara cu un discurs.

Apoi, în prima zi de liceu, ni s-a spus că va lua cuvântul reprezentantul elevilor din clasa a noua. Surpriză! Reprezentantul nostru era fostul reprezentant al pionierilor din gimnaziu.

Din toată perioada liceului, nu-mi amintesc despre băiatul ăsta decât atât: la orice eveniment, el era reprezentantul elevilor și citea un discurs. Cum ajungea el mereu reprezentant al elevilor? Nu am idee cine-l numea și pe ce merite, nici nu mă întrebam… era un băiat care ținea un discurs și atât.

În 1990, fiind deja democrație, ni s-a comunicat că din Consiliul Profesoral va face parte și un reprezentant al elevilor. Ce să mai încolo și încoace, n-are rost să o-ntind… reprezentantul nostru pe stil nou, democratic era tot băiatul cu discursurile.

L-am regăsit, mult mai târziu, pe o listă de miniștri. Iar apoi l-am găsit pe o listă a CNSAS”, își amintește Gabriela Funețan.

Ajuns în funcția de ministru, colegul autoarei articolului ajunsese, de fapt, din nou ”reprezentantul generației lui”.

“Profesional, cei mai mulți au CV-uri umflate cu pompa, înțesate de seminarii, diplome, cursuri și specializări obscure din care nu reiese niciodată la ce s-ar pricepe cu adevărat oamenii ăștia. Nici măcar o oră lucrată într-o meserie oarecare, nici o singură valoare produsă vreodată. În mod uluitor, toți și-au început cariera direct de pe posturi de decizie: abia absolvenți de facultate, au devenit brusc consilieri ai cuiva, cercetători, șefi de departamente, șefi de cabinete, plimbători de mape ale unor importante personaje politice. Asta în perioada în care noi ceilalți, generația lor, întrebam din om în om unde ne-am putea găsi un job”, mai scrie Gabriela Funețan.

Se vorbește mult despre Ponta în acest moment, dar, indiferent că va pleca sau nu din fruntea țării, plecarea lui Ponta e cea mai mică problemă.

“Marea problemă este inexistența unei alternative cu adevărat diferite. Iar dacă eu (care iubesc democrația) gândesc așa, vă dați seama cum gândește orice alt alegător scârbit de mafia din Parlament? PSD e în degringoladă, PNL vine cu exact aceleași figuri ca și PSD, aceleași discursuri ipocrite, aceleași probleme penale… Legea permite înființarea de partide cu doar trei membri, este momentul perfect pentru apariția partidelor extremiste, pe care populația obosită de criza economică și de corupția profundă a celor care ocupă prima linie a partidelor mari, le va îmbrățișa ca pe o salvare. E un moment al dracului de periculos pentru România”, mai scrie în editorialul postat pe biziday.ro.

“Aș că, dragi colegi de generație, dragi băieți și fete cu discursul, dragă Victore, dragă Dane, dragă Alina, dragă Andreea, dragă Cătăline, vă rog, scotociți-vă prin conștiințe! Renunțați la orgolii și ambiții și faceți pasul în spate! Sunteți doar niște scamatori de prezidiu! Sunteți buni de gură, dar atât de goi de conținut! Și ați fost devoalați!  Faceți loc pentru următorii, lăsați spațiu pentru oameni cu performanțe, cunoscuți sau necunoscuți, tineri sau bătrâni (ați compromis și ideea de lider tânăr) de oameni care n-au nimic de ascuns, oameni care și-au construit cariere oneste, reprezentanți reali ai generației lor… Căutați-i urgent, încurajați-i să vă ia locul, dați-le România pe mână! 

Generația noastră pare că a pierdut trenul, dar vă rog! nu lăsați întreaga Românie să deraieze, doar pentru că vi s-a spus cândva că sunteți destinați să o conduceți”, conchide Ina Gabriela Funețan.