Arghezi – Ergézi?! Studiul unui scriitor secui susţine că adevărata mamă a marelui Tudor Arghezi este Rozália Ergézi, slujnica din casa poetului

Scriitorul secui Ferenczes István a realizat o cercetare prin care arată că mama lui Tudor Arghezi nu este Maria Theodorescu, așa cum se știa până acum, ci slujnica din casa poetului, o femeie de etnie maghiară pe nume Rozália Ergézi. Poetul Vladimir Udrescu a prezentat în revista de cultură Portal Măiastra, care apare la Târgu Jiu, descoperirea făcută.

Cercetarea a pornit de la poetul Kányádi Sándor, care i-a făcut o vizită lui Arghezi  în 1962 și a constat că acesta știe limba maghiară. ”Şi eu ştiu puţin limba maghiară. Suntem oameni cu toţii, trebuie să ne înţelegem”, i-ar fi zis în maghiară marele poet român lui Sándor.

Ferenczes István descoperă locul de naştere al mamei lui Arghezi, şi anume în localitatea Vlăhiţa, aflată între Miercurea Ciuc şi Odorheiul Secuiesc. Registrul parohiei din Vlăhiţa precizează că Rozália s-a născut la 26 septembrie 1859, drept copil legitim al lui Ergézi János şi Ágoston Zsuzsánna. Pe la 19-20 de ani,  Rozália ia drumul Bucureştiului şi se angajează la o prăvălie, chiar lângă cofetăria la care lucra Nae Theodorescu.

Între Rozália şi Nae se înfiripă o poveste de iubire, mai ales că lucrau la o distanţă micul unul de celălalt. Rodul iubirii lor, susţine scriitorul secui, este chiar poetul Tudor Arghezi. Actele descoperite până în prezent stabilesc că, până la trei ani, Arghezi a stat cu mama în Bucureşti. Nae nu se căsătoreşte, totuşi, cu Rozália şi o preferă Anastasia Petrescu, care provenea dintr-o familie bogată. Este posibil ca Arghezi să fi trăit o perioadă la Vlăhiţa, la bunici, şi chiar să fi urmat şcolile cu predare în limba maghiară.

„Din documentaţia existentă, se deduce că Nae nu şi-a neglijat, totuşi, copilul nelegitim. L-a sprijinit material, cumpărându-i, între altele, chiar şi o motocicletă, pentru a parcurge mai lesne drumul din Capitală la Piteşti. Ceva mai târziu, relaţiile părinte-fiu se deteriorează. Adolescentul începe a frecventa cafenelele literare, ceea ce tatălui nu-i convine. Junele intră în cenaclul poetului Alexandru Macedonski, debutând în revista Liga ortodoxă, la 16 ani, cu poezia Tatălui meu, semnată Ion Theo, la sugestia mentorului revistei Literatorul, recte Macedonski. Poezia e o primă atestare scrisă a ruperii legăturii cu părintele său natural“, mai scrie Vladimir Udrescu în lucrarea publicată în revista Portal Măiastra.

Rozália nu s-a căsătorit cu niciunul dintre bărbații cu care avea copii a stat o perioadă în casa lui Alexandru, celălalt fiul ei care devenise avocat, după care se mută în casa lui Arghezi, care o prezenta drept bona copiilor pe care acesta i-a avut cu Paraschiva Burdea.

”După ce i-a crescut, îngrijindu-i ca o adevărată „bonă”, pe Mitzura şi Baruţu la Mărţişor, unde a fost adusă chiar de poet – Paraschiva Burdea a alungat-o câineşte într-o locuinţă cu chirie. Oare a câta prin care s-a perindat? Singurul cuvânt potrivit pentru a defini tulburata existenţă a Rozáliei nu poate fi decât: terifiantă. O viaţă traumatiza(n)tă, cu minime satisfacţii. Cum se va fi simţit oare această femeie în casa primului ei fiu născut, Ion (devenit Tudor, după bunicul patern), când acesta o prezenta cunoscuţilor drept „bona germană” a copiilor săi?“, mai arată Vladimir Udrescu.

Rozália a murit la 31 iulie 1944 într-un spital de psihiatrie, fiind îngropată, iniţial, în curtea unităţii, după care într-o groapă comună. ”Înmormântată iniţial în curtea spitalului, în absenţa fiilor ei, şi apoi, prin desfiinţarea cimitirului, osemintele-i deshumate fiind puse într-o groapă comună, într-un ţintirim din apropiere”.