Câțiva tineri cer eliminarea baladei „Miorița” din programa școlară. Mircea Platon: „Ciobanul moldovean nu îi descrie Mioriței modul în care se va apăra de atacul „prietenilor” invidioși și lacomi”
Câțiva tineri cer aliminarea baladei Miorița din programa școlară, pentru că „generează confuzie la o vârstă fragedă de formare a individului, denaturându-i acestuia percepția corectă a unei atitudini responsabile și reperele unui caracter bazat pe verticalitate”, potrivit activenews.ro.
„Nu este necesar ca elevii noștri să învețe în timpul formării lor psihologice noțiuni inoculate eronat și care alunecă într-o maniera facilă către o imoralitate care le pare permisă prin exemplul acestei opere literare. Miorița este un concept greu și cauzator de confuzie la vârstele fragede de formare a individului-viitor cetățean al societății noastre”
Tinerii vor să trimită petiția ministrului Educației și susțin că balada trebuie „studiată în cadrul programei universitare și aprofundată corect atunci când atât capacitatea cognitivă a studentului este cea optimă, cât și valorile personalității și discernământul său sunt deja dezvoltate”.
„Din punctul de vedere al științei literaturii, valorile baladei sunt discutabile, sărace în noțiuni lingvistice sau redundante în contextul necesităților educației moderne. Ele permit sădirea la vârste fragede, prin puterea unui exemplu nociv, cu caracter contagios, a principiilor imorale enunțate mai sus."
Tinerii „revoltați” consideră balada "Miorița" responsabilă și pentru „atitudinea supusă și resemnată la abuzuri din zilele noastre, iar un exemplu clar este demotivarea existentă la nivel național în momentele electorale”, și pentru exodul creierelor, dar și pentru neîncrederea în sistemul politic actual.
Cu toate acestea Mircea Platon îndeamnă la recitirea cu atenție a baladei, „fără a lăsa clișeele să o ia înaintea lecturii. Uitați pentru câteva momente de „atitudinea resemnată a ciobănașului în fața morții”.
„Ciobanul moldovean nu îi descrie Mioriței modul în care se va apăra de atacul „prietenilor” invidioși și lacomi. Nu intră în detalii tactice. Nici nu-și sumețește cu anticipație mușchii, ca un băiat de cartier. Nici nu începe să-și plângă de milă. Ciobanul moldovean îi spune Mioriței doar că, în cazul morții sale, ea trebuie să se îngrijească de trei lucruri: 1. de înmormântarea lui în apropierea stânii, prin grija celor care l-au ucis; 2. de liniștirea turmei; 3. de pacea sufletească a mamei ciobanului moldovean.
Nu văd nimic resemnat în cele de mai sus. Văd doar un om al rânduielii care, înaintea unei confruntări decisive cu (in)amici superiori numeric și degradați moral, vrea să lase lucrurile în bună ordine. Ciobanul moldovean are grijă de ce ar putea lăsa în urmă. E ceea ce făcea orice om din societățile patriarhale, țărănești-aristocratice, fie el cavaler, răzeș sau samurai. Ceasul morții e parte a unei vieți trăite cum-se-cade. Omul care trăiește după rânduială nu vrea să moară în ne-orânduială. .
Ciobanul, cu alte cuvinte, e meticulos în toate cele care-i privesc moartea, dar asta nu înseamnă că e „resemnat” să moară, ci doar că e hotărât să moară așa cum a trăit: cum trebuie. Pe cât e de meticulos în privința posterității sale, pe atât e de vag în privința modului în care se va apăra de cei doi tâlhari. Dar meticulozitatea testamentară nu e totuna cu resemnarea în fața morții.
Un erou tranzacțional, unul care și-ar fi negociat viața în schimbul turmei de exemplu, nu ar fi fost decât un barbar, ca și cei doi asasini, adică un om trăind după valori de împrumut (jefuite și maimuțărite), un om care bântuie (geografic) și e bântuit (sufletește). Un om răscolit de trădare și crimă."