File din viața lui Ion Diaconescu, o personalitate marcantă a lumii politice românești

94 de ani de viaţă. O viaţă ca o lecţie. De după gratiile lagărelor comuniste până la prezidiul Camerei Deputaţilor, Ion Diaconescu va rămâne în amintirea românilor drept o personalitate marcantă a lumii politice româneşti. Ultimul senior ţărănist a fost membru al Partidului Naţional Ţărănesc înainte ca acesta să fie desfiinţat de comunişti, a petrecut 17 ani în închisoare din cauza convingerilor sale şi a fost, după Revoluţie, printre cei care au reînfiinţat PNŢCD.

Născut pe 25 august 1917, în comuna argeşeană Boţeşti, Ion Diaconescu a intrat în politică din vremea studenţiei, influenţat şi de tradiţia familiei sale, fiind nepotul lui Ion Mihalache. Astfel a devenit membru al Partidului Ţărănesc încă din 1936, în organizaţia de tineret a partidului şi apoi în Biroul Central. Din cauza convingerilor sale politice a fost arestat şi închis  în 1947, fiind prins în valul de arestări ale liderilor PNŢ, iar partidul a fost desfiinţat. 17 ani a stat închis în cele mai dure lăgăre comuniste: Jilava, Aiud, Râmnic şi la mina de plumb de la Baia Sprie. Închisoarea l-a lăsat cu o boală de plămâni, pe care a îndurat-o tot restul vieţii.

Pe toată durata regimului comunist a continuat să ţină legătura cu Corneliu Coposu, cel alături de care a demarat relansarea partidului ţărănist chiar în decembrie 1989, în zilele Revoluţiei, când semnează un apel pentru intrarea în legalitate a formaţiunii, alături de alţi foşti membri.

Ion Diaconescu a fost mâna dreaptă a lui Corneliu Coposu, ocupând funcţia de prim-vicepreşedinte al partidului în perioada 1990 – 1995. După moartea lui Corneliu Coposu din noiembrie 1995, Ion Diaconescu a devenit preşedintele PNŢCD şi al Convenţiei Democrate Române. A avut bucuria de a-şi vedea partidul ajuns la guvernare, după alegerile din 1996, dar şi nefericirea de a-i urmări căderea rapidă. După o guvernare zbuciumată, la alegerile din 2000, partidul a ieşit în afara vieţii parlamentare. În noiembrie 2000, Ion Diaconescu a demisionat din funcţia de preşedinte al partidului, ulterior fiind ales preşedinte de onoare.

Ion Diaconescu a fost deputat în trei legislaturi consecutive: ’90-’92, ’92-’96 şi ’96-2000. n legislatura 1996-2000 a îndeplinit funcţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor. Şi-a publicat memoriile în volumele Temniţa -destinul generaţiei noastre, După temniţă şi După Revoluţie.