ÎNMORMANTAREA LUI ARSENIE BOCA: „A deschis ochii în sicriu, iar din pământ ieşeau aburi de tămâie” (FOTOGRAFII RARE)

Se împlinesc, în 28 noiembrie, 27 de ani de la moartea duhovnicului Arsenie Boca, iar Mănăstirea Prislop aşteaptă mii de pelerini la comemorarea sa. Înmormântarea părintelui care a decedat la Mănăstirea Sinaia a avut loc în ziua de 4 decembrie 1989, la Prislop, și doar două fotografii de la moartea duhovnicului au fost publicate în ultimii ani.

Cele două instantanee înfăţişează trupul preotului în timp ce este purtat într-un sicriu, iar în fundal este vizibilă crucea din lemn care urma să-i fie aşezată la căpătâi.

Imaginile în care a fost prezentat trupul duhovnicului sunt rare, însă mărturiile despre înmormântarea sa, prezentate în ultimii ani, oferă detalii inedite despre atmosfera de la Prislop, scrie Adevărul.

Unul dintre cei care au slujit la înmormântarea părintelui Arsenie Boca a fost preotul hunedorean Octavian Pătraşcu, din Valea Jiului. Acesta afirmă că la înmormântarea lui Arsenie Boca nu s-au petrecut lucruri neobişnuite. La fel au susţinut şi unii dintre localnicii din satul Silvaşu de Sus, care au participat la înmormântare.

În schimb, alţi oameni care susţin că au participat la slujbă au vorbit despre adevărate minuni.

Un preot prezent la înmormântarea din urmă cu 27de ani susţinea că ar fi fost martor al unor evenimente neobişnuite. „Nu pot uita, când au scos sicriul din biserică, în spatele meu era o femeie îmbrobodită, plânsă, şi un bărbat foarte înalt, amândoi ţărani din părţile Făgăraşului, şi brusc, bărbatul a rămas ca paralizat, cu ochii mari, înspăimântaţi, şi-a îndreptat mâna spre inimă şi deodată a făcut aşa, în mare şoaptă: «uoaaaahhh!». I-am urmărit prin curtea mănăstirii doar-doar voi afla ce-o fi văzut bărbatul acela, şi când mergeam cu toţi spre groapă, am tras cu urechea şi am auzit: cu toate că era amiază, omul văzuse sus, pe cer, o cruce de stele”, relata părintele Dumitru, de la Mănăstirea Sf. Ilie – Albac, într-o mărturie publicată în culegerile de amintiri despre Arsenie Boca.

Un alt martor la înmormântare ar fi fost Gheorghe Silea, din Sâmbăta de sus, care, potrivit crestinortodox.ro, a relatat următoarele: „Când a murit Părintele Arsenie a fost pentru prima dată în viaţă când am avut ocazia să-l ating. Obrajii îi erau roşii. A murit joi şi l-au înmormântat luni şi era ca viu atunci. Împrejurul sicriului se simţea mireasmă de mir. Nu au fost la înmormântare atât de mulţi, cum mă aşteptam. A trecut la cele veşnice neîmpăcat pentru că a plecat cu multe taine pe care nu a avut cui să i le dezvăluie”.

O altă martoră la înmormântare a relatat că în timpul priveghiului ar fi simţit un miros puternic de smirnă. „M-am speriat, am întrebat pe o maică. Aici s-a întâmplat ceva, a zis. Ţi-a dat părintele binecuvântarea. L-a dus, l-a înmormântat, şi când să tragă pământ pe sicriu, ieşeau aburii ca de la un canal cu apă fierbinte: era smirnă şi tămâie. Toată lumea s-a umplut de smirnă şi tămâie. Şi atunci părintele Daniil a zis: Nu ştiu dacă ştiţi pe cine am înmormântat. Am avut un om care umbla prin văzduh şi vorbea cu îngerii. Un om sfânt pe care l-am avut noi pe pământ. Atunci toată lumea s-a mirat. Mi-a rămas în haină, un an de zile, mirosul de smirnă şi de tămâie”, a fost mărturia Letiţiei Suciu, potrivit potrivit autorilor cărţilor despre duhovnic.