Ion Cristoiu: Zvonul că jurnalistul Emil Hurezeanu ar putea fi ambasadorul țării la Berlin, criticat de colegii de breaslă
Pe blogul personal, Ion Cristoiu vorbește despre un zvon care circulă prin presă – Emil Hurezeanu va fi ambasadorul României la Berlin, trimis fiind de președintele Klaus Iohannis.
Acesta notează că pe un site de știri, articolul a declanșat numeroase critici la adresa președintelui. Ba chiar Dan Tapalagă vorbește despre numirea scriitorului ca “o dovadă a favoritismelor la care s-ar deda noul Președinte” – “>”
“Nu trebuie să fii cunoscător într-ale șmecheriilor de presă ca să-și dai seama ca întrebarea nu e întrebare, ci un răspuns: Emil Hurezeanu nu poate fi trimis ambasador al României în Germania”, scrie Cristoiu care ține să menționeze că “una dintre principalele acuze aduse lui Emil Hurezeanu de către Dan Tapalagă este că nu cântă serenade Binomului SRI-DNA”, astfel că potrivit știrii de la baza editorialului, “președintele Klaus Iohannis ar trebui s-o numească ambasador pe Sorina Matei sau pe Ioana Ene Dogioiu”.
“Cu toate acestea, dacă i-a trecut cumva prin cap să-l trimită pe Emil Hurezeanu ca ambasador, cred că a avut un moment de înțelepciune politică deosebită.
Emil Hurezeanu are toate datele pentru a fi un excelent ambasador al României în Germania. Cum la fel, dacă se confirmă zvonurile, George Maior la Washigton și Andrei Pleșu la Paris vor fi și ei excelenți în posturile respective”, subliniază jurnalistul.
Însă Cristoiu susține că în articolul de pe Hotnews a văzut “confirmarea unui adevăr postdecembrist” – “ori de câte ori un jurnalist e propus pentru o deminitate, cei care se reped să-l conteste, reușind deseori să-l scoată din joc, sunt chiar ceilalți jurnaliști”.
Cristoiu menționează că “în cei 25 de ani de postdecembrism n-am avut nici o demnitate. Nici măcar cea de portar la Palatul Cotroceni sau la Palatul Victoria”, deși este convins că unii dintre colegii de breaslă ar putea “îndeplini cu brio demnități în statul român: de la miniștri până la premier sau chiar președinte”.
“E mai mult decît curios că, deși ajung parlamentari, miniștri, ba chiar și președinți, persoane cu profesii diferite, de la cea de top model pînă la cea de profesor universitar, cînd vine vorba de profesia de jurnalist chiar noi, jurnaliștii, ne exprimăm public neîncrederea c-ar putea fi punctul de plecare pentru parvenirea într-o demnitate”, încheie gazeetarul.