Irina Bulmaga, adevărul despre viața unui șahist în România. Ce spune despre lipsa siguranței financiare după retragere

Irina Bulmaga se numără printre cele mai valoroase jucătoare de șah din lume, ocupând locul 51 în clasamentul mondial. Ea a vorbit sincer despre dificultățile care vin odată cu performanța la cel mai înalt nivel. Dincolo de rezultate și recunoaștere, realitatea este mult mai complicată decât pare. În România, viața unui șahist de elită înseamnă și o luptă continuă pentru stabilitate financiară.

Cum a ajuns șahul un sport popular, dar fără siguranță financiară pentru performer

Deși este unul dintre cele mai practicate sporturi din România, șahul rămâne un domeniu în care performanța nu garantează stabilitate financiară.

În 2024, potrivit INS, Federația Română de Șah număra 19.860 de jucători legitimați. Acest lucru plasează șahul pe locul trei la nivel național, după fotbal și baschet, dar înaintea unor sporturi precum handbalul, karate sau artele marțiale. Cu toate acestea, veniturile jucătorilor provin în principal din premii la turnee, sponsorizări limitate sau sprijin din partea cluburilor. Aceste câștiguri nu sunt constante și nu oferă siguranță pe termen lung.

Irina Bulmaga spune că ar fi esențial ca sportivele din lotul național să beneficieze de un venit stabil, cel puțin la nivelul salariului mediu. În acest fel, această carieră ar deveni mai sustenabilă și mai atractivă pentru tinere. În lipsa unei astfel de susțineri, multe jucătoare renunță, chiar dacă au potențial.

„Premiul e foarte bun, doar că el într-o lună poate exista, în alta nu. Premiile la șah nu sunt la fel cum sunt cele în tenis sau la fotbal. Dar aici mi se pare că ceea ce face federația, cumva, la noi acum, faptul că încearcă, introduce șahul în școli, faptul că creează o imagine mai bună pentru șah, ar trebui să ajute în sensul ăsta”, a declarat Irina Bulmaga, notează stirileprotv.ro.

De ce rămân șahiștii români fără siguranță financiară după retragere

Irina Bulmaga a explicat că, după retragerea din competiții, un jucător profesionist de șah rămâne, de cele mai multe ori, fără niciun venit stabil. Acest lucru se întâmplă în ciuda anilor întregi dedicați performanței. Practic, nu există o formă de „pensie” care să ofere siguranță după finalul carierei. Această realitate le face pe multe tinere să privească șahul ca pe un drum nesigur și, în timp, să renunțe la visul de a face performanță.

Situația este diferită în alte țări. Irina a dat exemplul Poloniei, unde sportivii care au obținut medalii la competiții majore beneficiază de o rentă viageră. Aceasta reprezintă o plată lunară pe viață, acordată ca recunoaștere pentru rezultatele lor. Fiecare medalie contribuie la obținerea acestui sprijin, oferind foștilor sportivi o stabilitate financiară după retragere. O astfel de măsură ar putea schimba radical viitorul șahului românesc, consideră ea.

În România, însă, renta viageră este acordată doar sportivilor care au obținut performanțe în discipline incluse în programul olimpic. Pentru că șahul nu face parte dintre acestea, jucătorii nu beneficiază de acest drept, indiferent de nivelul lor sau de rezultatele obținute pentru țară.

Cum arată, de fapt, viața din spatele performanței în șah

În spatele titlurilor și clasamentelor se ascunde o viață construită cu disciplină, renunțări și alegeri făcute mult prea devreme. Pentru Irina Bulmaga, șahul nu a fost niciodată doar un joc. A devenit centrul întregii sale existențe, după mai bine de două decenii dedicate acestui drum.

„În mod logic ar trebui să existe viață după șah, însă încă nu am ajuns la momentul ăla, practic viața mea înseamnă șah într-un fel sau altul. O zi normală pentru mine e ca probabil pentru toți ceilalți, un mic dejun, o plimbare. Mă pun la curent cu ce s-a mai întâmplat, cu partidele care s-au jucat la cele mai importante concursuri din lume și după aia, în funcție dacă sunt în perioade de antrenament sau recuperare, urmează fie antrenamente sau un alt program”, a spus aceasta.

Irina s-a născut pe 11 noiembrie 1993, la Chișinău, și a descoperit șahul în copilărie, sub îndrumarea bunicului. În timp ce alți copii se jucau, ea a ales să petreacă ore întregi studiind tabla de șah, conștientă că performanța cere sacrificii. Nu a fost o obligație, ci o alegere făcută din pasiune și din dorința sinceră de a-și urma visul. Astfel, copilăria ei a fost diferită, iar drumul ales i-a definit întreaga viață.