Leon Dănăilă, neurochirurgul care a vrut să-și vândă casa pentru a publica o carte, dar care oferă consultații gratuit: Dacă ar fi s-o iau de la capăt, aş face tot ce am făcut până acum, în România

Leon Dănăilă este unul dintre cei mai cunoscuți medici neurochirurgi din România, cu un trecut impresionant. Nici la 82 de ani nu a renunțat la neurochirurgie mergând în fiecare zi la Spitalul Bagdasar Arseni din Capitală pentru a salva vieți.

În ciuda faptului că are aproape 55 de ani de neurochirurgie în spate, Leon Dănăilă se declară cel mai sărac medic din lume. Pe ușa cabinetului său există un afiș care anunță că toate consultațiile sunt gratuite, iar pentru a publica o carte a vrut să-și vândă casa.

A refuzat să devină Ministrul Sănătății în 1989 și dacă ar fi să o ia de la capăt ar face aceleași lucruri, tot aici, în România.

„Mi s-a propus pe vremea lui Ceauşescu să fiu ministrul Sănătăţii, dar eu am refuzat. Am zis că dacă nu ai bani să îmbunătăţeşti sistemul sanitar degeaba mă duc eu acolo. Că te judecă toată lumea. Ministrul nu vine cu sacul cu bani. El depinde de bugetul care i se dă. Dacă aş fi acum tot n-aş avea posibilitate să fac ceva. S-au perindat la noi cei mai mulţi miniştri şi n-au putut rezolva dotările, salariile medicilor care sunt foarte mici”, a declarat profesorul într-un interviu pentru Gândul.

“Nu m-a tentat să plec că ştiam care e situaţia. Eu am fost în toate ţările, şi peste tot era la fel, îţi dădeau posturi proaste. Aveam şi eu tendinţă să ajung profesor, în Academie. Acolo în niciun caz nu puteai nici să visezi la aşa ceva. Drept să vă spun titlurile contează destul de mult, eu am pus preţ pe ele. Am făcut abstracţie de latura materială, ca drept dovadă eu nu sunt un om  bogat, cred că sunt cel mai sărac medic din lume. Am scris pe uşă: toate consultaţiile se dau gratuit. Vin la mine cine vrei şi cine nu vrei”, a mai spus profesorul.

Tot el a fost cel care a revoluționat neurochirurgia în țara noastră. La începuturile sale în profesie majoritatea bolnavilor operați mureau sau rămâneau cu paralizie, pentru că medicii scoteau tumorile cu degetul. Când a vrut să schimbe medicina, s-a lovit de opoziţia profesorului Arseni, care nu credea în tehnica lui pe care o învăţase în SUA. Ulterior i-a convins pe cei de la partid că tehnica lui este cea corectă.

“Mulţi dintre pacienţii profesorului Arseni îl rugau să mă ia şi pe mine în operaţie, ceea ce l-a enervat foarte mult. Mai ales că el avea şi o retinopatie diabetică şi nici vederea nu era bună. Eu îl opream uneori: ”Domn profesor, aici e carotida, aici e nervul optic, îmi era frică să nu-l lezeze, să nu facă deficite foarte mari”. Uneori se enerva şi zicea ”du-te dracului, dacă tu eşti deştept, rămâni tu şi operează”. Şi atunci el pleca, rămâneam eu şi reuşeam să micşorez această mortalitate” (…) În ani 1980-1981 am obţinut o bursă Fulbright în America, la New York. Acolo am văzut că se operează printr-o altă tehnică, nu prin cea pe care o ştiam eu”, mai spune acesta.

Referitor la declarațiile unui parlamentar care spunea că nu poate fi comparat cu un medic sau cu un profesor, Leon Dănăilă spune că salariile medicilor au fost mici dintodeauna.

„Exact când am terminat eu, salariile erau la fel. Eu aveam 700 de lei pe lună, dădeam 500 lei la gazdă şi 200 mă costa masa. N-aveam.. mi se rupseseră ciorapii. Am scris acasă să-mi trimită nişte bani. Ai meu au rămas stupefiaţi : „Păi, cum? Tu ai ajuns medic şi ceri bani de la noi?” Asta era situaţia. Şi acum e la fel. Rezidenţii au salarii foarte mici. Eu cred că nu parlamentarii sunt vinovaţi, cred că ţara noastră este destul de săracă, bugetul este foarte mic. Şi dacă dă salarii mai mari la medici, trebuie să dea şi la ceilalţi. Se creează nişte disfuncţionalităţi. Noi n-avem o bază majoră pentru a produce un buget al ţării foarte mare, care să fie împărţit la toate ministerele în  mod egal. N-avem industrie. Baza pentru a produce ceva bani este industria”, explică aceasta.