"Locuri de muncă pentru neveste și amante", grija liderilor de sindicat și a Ministrului Energiei, cu două luni înainte de tragedia din mina Lupeni (FOTO)

Publicat: 09 10. 2017, 11:09
Foto: Republica

Accidentul din mina Lupeni a lăsat în urmă un rănit, doi morți și familii în lacrimi. Tavanul galeriei s-ar fi prăbuşit peste mineri după ce stâlpii vechi au cedat. Cei care au coborât în subteran spun că acolo se lucrează în condiţii de risc maxim, pentru că nu s-a mai investit de ani buni. Abia după tragedie a catadicsit să vorbească despre lipsa de finanțare și Ministrul Energiei. Acesta a promis că mina Lupeni va fi consolidată.

Cu totul alte preocupări aveau, însă, ministrul și liderii de sindicat cu două luni înainte de producerea tragediei. În august, ministrul Toma Petcu și Darius Cîmpean, liderul sindicatului Muntele, discutau ”despre cum să îşi mai angajeze unii sau alții nevestele şi amantele şi despre salariile liderilor de sindicat – Păduraru, Vezure, Iştoc”. Cel puțin așa susține Ștefan Adrian Jurca, într-o postare pe Facebook. Acesta a mai scris că Darius Cîmpean, deși reprezintă interesele minerilor, nu a fost în viața lui într-un abataj.

Foto: Stefan Adrian Jurca / Facebook

Stâlpii care au cedat ar fi fost instalați de o firmă a fostului prefect PSD al județului, Aurelian Serafinceanu, susține jurnalista Ana Poienariu de la Rise Project.

”În 2015, aflam că stâlpii ăștia sunt livrați de firma Gerom International, firmă controlată de Aurelian Serafinceanu, fost prefect al Hunedoarei la începutul anilor 2000 și fost membru PSD. A primit 123 de contracte cu minele de cărbune din Valea Jiului în perioada 2007-2015. Minerii și chiar Miron Cozma ne-au spus că au fost cazuri în care scotea vechii stâlpi din mină, îi vopsea și îi băga înapoi ca fiind noi. Conducerea Complexului Energetic Hunedoara nu a avut nicio problemă”, a scris Poienariu, pe Facebook.

Important de precizat este că abatajul în care s-a produs accidentul este cunoscut sub numele de “batalion disciplinar”. Din cauza condițiilor extrem de grele de lucru, nimeni nu-și dorea să ajungă acolo.

“Este cel mai greu loc de muncă. Acea subminare este un batalion disciplinar. Nimeni nu vroia sã ajungă acolo…”, a susținut unul dintre mineri, citat de un inginer de la Livezeni.