Mama lor a fost omorâtă în bătaie de soț. Calvarul prin care a trecut două fete: ”Ne-a lăsat fără cea care ne-a dat viață când aveam cea mai mare nevoie de ea”
O tânără a postat, recent, un mesaj tulburător pe pagina Totul Despre Mame, povestind despre o tragedie care a avut loc în familia ei. Deși de obicei, mesajele vin de la mămici, de data aceasta a fost un copil hotărât să-și împărtășească povestea tristă pentru a ajuta alte mame și copii care se află în situații similare. Tânăra are 18 ani, iar sora ei are 12 ani, iar mama lor a fost ucisă în martie 2020 într-un act de violență comis de soțul acesteia.
„S-a purtat ca un mielușel timp de 3 luni”
Deși violența în familie era o problemă obișnuită, mama nu a reușit să plece definitiv de acasă, de teama că soțul își va face rău fetelor. Abuzurile din familie erau cunoscute de autoritățile locale din județul Bacău, însă din păcate, acestea nu au luat măsuri pentru a preveni tragedia.
„Vreau să relatez o parte din povestea mamei, poate așa unele femei abuzate vor deschide ochii și își vor da seama cât e de grav sa rămână lângă un bărbat agresiv. Totul a început în urmă cu 5 ani, când mama a decis că a venit momentul să divorțeze de tatăl nostru și să înceapă o nouă relație cu un individ care părea mai liniștit și care spunea că nu o va lovi niciodată.
S-a purtat ca un mielușel timp de 3 luni, după care au început scandalurile. De la scandaluri, a ajuns la o palmă, două, la bătăi cu pumnii și picioarele, bătăi cu urmări. Mama a început ușor, ușor să se închidă în ea, îi era teamă să ne spună ceea ce îndura. Până într-o zi când a început să o bată, iar eu, neputând să stau indiferentă și să mă uit cum mama este lovită, doborâtă la pământ, m-am băgat.
În acel moment a început calvarul. A fost o noapte pe care nu o voi uita niciodată, cu greu am reușit să fug în vecini și să anunț Poliția. Timpul trecea prea greu și mă gândeam că va fi deja prea târziu pentru mama. Într-un sfârșit, au ajuns și cei de la Poliție, ne-au luat de la el, dar după acea bătaie eu și mama am ajuns în spital.
„Mama s-a întors la el, suportând bătăile”
Din momentul acela, mama s-a despărțit de individ, ne-a luat și a plecat, sperând la o viață mai bună. Dar au început amenințările din partea lui, iar mama, de teamă să nu ne facă rău, s-a întors la el, suportând bătăile. Au fost multe apeluri făcute la 112, dar Poliția era indiferentă, agenții din localitate nici măcar nu se duceau la fața locului și spuneau că o să se ducă în momentul în care va fi moartă și vor merge cu Criminalistica.
Pe data de 23 martie au și avut ocazia aceasta, după o noapte în care a fost bătută cu bestialitate, a fost legată cu lanțuri, era cât pe ce să fie legată de mașină și trasă. Trupul ei nu a mai rezistat, iar sufletul i s-a dus într-o lume mai bună, în care nu mai este jignită, lovită. Ne-a lăsat fără cea care ne-a dat viață când aveam cea mai mare nevoie de ea, clipele groaznice de atunci nu le voi uita prea ușor.
Când am aflat, atât mă întrebam: cum îi voi spune surorii mai mici că mama nu mai este? El mi-a cerut să îl iert…cum aș fi putut să îl iert că i-a luat viața, când avea doar 38 de ani și două fete de crescut? Stau și mă întreb mereu de ce la noi în țară nu sunt protejate victimele violenței domestice, de ce agresorii scapă așa ușor, de ce nu se face nimic?
Timpul trecea și credeam că nu se va face nimic în acest caz și individul va fi liber. După 3 luni, un apel de la un procuror m-a făcut pentru o secundă să fiu cu zâmbetul pe buze, primisem vestea cea mare. Urma să fie arestat, a și fost, dar după 4 zile a fost eliberat din arestul preventiv, pe motiv că medicul legist nu întocmise raportul. Nu înțeleg cum după 3 luni nu avea un raport al unei autopsii.
A primit o condamnare de 15 ani pentru omor
Dar Dumnezeu este sus și a făcut dreptate, după un an și o lună a primit o condamnare de 15 ani pentru omor. Îmi doresc să nu mai fie nimeni în postura mamei și a mea. Femeilor, dacă sunteți lovite, nu mai stați, nu merită să îndurați nici măcar jigniri. Un bărbat nu se mai schimbă niciodată din momentul când a dat prima palmă unei femei. Plecați cât mai aveți timp, cereți ajutor, pentru că oricând ar putea ajunge într-o altă lume.
Îmi doresc legi mai aspre decât cele de acum în cazurile de violență în familie, iar cei din poliție să se implice, toți cei de la putere să o facă, să protejeze victimele, să le creeze adăposturi, să le distanțeze de agresori.
Pentru mine, viața fără mama nu mai este viață. Momentan, nu mi-am revenit din șocul pe care l-am avut, o caut în fiecare loc, am momente când îi apelez numărul, cu intenția să îi spun anumite lucruri, dar după îmi dau seama că nu mai are cine să răspundă. Aveam o relație foarte specială de ceva timp, deși în adolescență nu mă înțelegeam prea bine cu ea. În ultimul an al ei, devenise cea mai bună prietenă a mea.
Sora mea mai mică, aflată de un an în grija tatălui nostru, abia acum realizează, e distantă față de cei din jur, nu vrea să vorbească despre ceea ce s-a întâmplat… Avea momente când spunea că nu vrea să creadă faptul că mama nu mai e și că își imaginează că aceasta e plecată în străinătate și nu poate lua legătura cu noi.
„Un copil care trăiește într-un astfel de mediu, se simte neputincios”
Eu nu voi permite niciodată unui bărbat să mă jignească sau lovească, nici măcar să ridice tonul la mine. Unele femei abuzate spun că stau de dragul copiilor, dar nu spun nici pe departe adevărul. Ca și copil al unei femei abuzate, îmi doream să plec cât mai departe de individ, să fiu doar eu, mama și cea mică. Dacă era tata cel care o agresa aș fi avut aceeași părere.
Copilul care vede asemenea fapte în familie, poate pe viitor se va schimba în bine și va dori să nu facă același lucru, dar sunt și copii care, atunci când vor avea familia lor, vor face ceea ce făcea tatăl agresor sau se vor complace în postura de victimă, deoarece așa au văzut în familie și cred că aceea este viața de adult. Iar un copil care trăiește într-un astfel de mediu, se simte neputincios, slab, ajunge să se închidă în sine, să nu aibă viață socială, să fie doar el și gândurile sale”.