Memorandumul România-SUA, o abordare europeană!

În plin proces de pregătire a licitației 5G de către ANCOM, guvernele României și SUA semnau în 20 august 2019 un memorandum care viza accesul fabricanților de echipamente de telecomunicații la construirea noilor rețele 5G, urmare a acordului celor doi președinți, memorandum care avea să influențeze și chiar să blocheze licitația 5G din România, transmite Dr.Nicolae Oacă.

Memorandumul România – SUA

Memorandumul prevede criterii privind selectarea furnizorilor de echipamente pentru viitoarele rețele 5G:

https://www.comunicatii.gov.ro/wp-content/uploads/2019/11/memorandum-5g.pdf

– să nu fie sub controlul sau influența unui guvern străin,

– să aibă o structură a acționariatului transparentă,

– să fi avut în timp un comportament corporatist etic și să fie sub un regim juridic care aplică practici corporatiste transparente

Două luni mai târziu, în 31 octombrie 2019, ANCOM anunța amânarea licitației 5G pentru prima parte a anului viitor, unul dintre motive, poate cel mai important, fiind necesitatea transpunerii în plan local a memorandumului semnat de către guvernele Romaniei si SUA.

Accesul fabricanților chinezi: miza memorandumului România – SUA.

Tehnologia 5G în sine este destul de complexă și presupune un număr mare de puncte de acces care prezintă riscuri și vulnerabilități sporite. În același timp, memorandumul 5G țintea restricționarea accesului producătorilor chinezi la dezvoltarea rețelelor 5G.

Cum ar fi piața afectată de interzicerea producătorilor chinezi? O piață mai puțin competitivă – cu doar doi jucători – va duce la creșterea prețurilor pentru echipamentele de telecomunicații și la timpi mai mari de implementare, ceea ce va duce la o adoptare mai lentă a serviciilor 5G în România, țară care împarte cu Bulgaria ultimele locuri din clasamentul DESI 2019 și pentru care tehnologia 5G poate oferi șocul? pentru o ascensiune în acest clasament.

Ce se întâmplă în țările Uniunii Europene?

România nu este singura țară care a semnat un astfel de memorandum, Estonia fiind ultima, în 4 nov 2019. Și alte țări din Uniunea Europeană au avut discuții pe această temă cu SUA, securitatea rețelelor fiind extrem de importantă pentru noua tehnologie.

În aceste condiții, majoritatea țărilor din Uniunea Europeană au permis totuși accesul fabricanților chinezi la construcția rețelelor 5G. Astfel, pe 26 nov. 2019, Franța anunța că va permite accesul companiei Huawei la construirea rețelelor 5G (Detalii AICI). Franța se adăuga Germaniei (14 oct. 2019), Ungariei (5 nov. 2019), Poloniei, Italiei, Elveției, Olandei, Norvegiei, Belgiei, Spaniei și Austriei. La listă s-ar putea adăuga Grecia, Cehia, Finlanda, Danemarca, Bulgaria, care nu au anunțat public că ar interzice accesului fabricanților chinezi. Ultima țară care se adăugă acestei liste a fost Portugalia, care în 5 decembrie 2019 anunța folosirea echipamentelor produse de Huawei la realizarea rețelelor 5G – https://www.totaltele.com/504432/Portugal-gives-Huawei-the-green-light-for-5G.

Suedia transfera în 15 oct. 2019 responsabilitatea deciziei la forțele armate și de securitate pentru ca în 18 nov. 2019 să amâne licitația 5G deoarece în anul 2020 urmează să intre în vigoare o nouă lege a telecomunicațiilor cu noi prevederi de securitate. Anglia amânase decizia pentru 12 dec. 2019, existând presiuni pentru a permite accesul fabricanților chinezi la realizarea proiectelor/acoperirii propuse, dar decizia pare a fi afectată de alegeri și de presiunile recente ale SUA. În ultima vreme a apărut și opoziție la accesul fabricanțiilor chinezi, fără însă a se lua o decizie. Chiar și SUA au devenit mai îngăduitoare – în 18 nov. 2019 au extins cu 90 zile licențele pentru afaceri cu Huawei.

Ce ar trebui? O abordare europeană a problemei fabricanților chinezi!

România este o țară cu PIB/locuitor și salariu mediu net mic (printre cele mai mici din UE) și în consecință venitul mediu pe SIM este mic – circa €6. Dacă România ar interzice accesul fabricanților chinezi am avea o implementare întârziată, care nu ar fi o problemă mare de vreme ce nu prea există entuziasm local: OUG114/2018, amânarea licitației 5G, desființarea ministerului ”Telecomunicațiilor”. Competiția redusă și prețurile mai mari ale echipamentelor ar fi însă o problemă deosebită pentru piața noastră, o piață cu putere de cumpărare scăzută și sensibilă la preț – cheltuielile investiționale mai mari se vor transfera în prețul cu amănuntul, conducând la o adoptare greoaie, întârziată a noilor servicii.

Ce ar trebui făcut? Ar trebui elaborat un Set de instrumente pentru securitatea rețelelor ADECVAT, care să acopere și temerile relevate în memorandumul România – SUA și care să fie inclus în documentația licitației 5G. Probabil documentul ce urma a fi prezentat de Comisia Europeană și ENISA în anul 2019 ar putea ajuta, dând o soluție pentru toate țările Uniunii Europene.

România este țară membră a uniunii Europene și ar trebui să aibă o poziție comună cu celelalte statele ale Uniunii Europene. În 27 nov 2019, cancelarul german Angela Merkel cerea o poziție comună din partea țărilor europene cu privire la implicarea fabricanților chinezi în implementarea rețelelor 5G, argumentând că semnalele mixte ar putea fi dezastruoase pentru Europa. (Detalii AICI)

Unul dintre cele mai mari pericole pentru regiune ar fi ca „țările individuale din Europa să aibă fiecare propriile lor politici față de China”, spunea Merkel. Merkel a mai spus că Germania și Franța ar trebui să fie primele care să convină asupra unei abordări comune față de China, urmată de o poziție europeană mai largă.

Cum și Franța și Germania au permis accesul fabricanților chinezi la construirea noilor rețele 5G, cancelarul Merkel îndeamna celelalte țări membre ale UE să se alăture propunând o abordare comună, care ar trebui să adreseze temerile de securitate din memorandumul propus de SUA. În ultima vreme, poziția cancelarului Merkel pare a fi contestată de unii politicieni.

Declarația cancelarului Merkel poate fi citită și în contextul rămânerii în urmă a Uniunii Europene în implementarea tehnologiei 5G față de SUA și de unele țări din Asia, admiterea fabricanțior chinezi contribuind la accelerara implementării noii tehnologii.

Și-ar putea permite România să facă notă discordantă în UE? Dacă da, cu ce costuri și cum se vor recupera acestea?

Nu!

România trebuie să ia o decizie conform propriilor interese și să profite de această oportunitate pentru a-și dezvolta economia digitală. În același timp, ca membră a Uniunii Europene, România ar trebui să aibă o poziție unitară cu UE, să urmeze exemplul principalelor state membre, pentru o piață unică. România nu își poate permite o abordare proprie în privința memorandumului cu SUA, ci una comună cu țările membre, pentru a păstra un ritm de dezvoltare adecvat.