Ministrul Apărării îl laudă public pe pilotul român care a doborât o dronă în Estonia. Dar apare întrebarea: cât de sigur este să-i fie expuse numele și imaginea?

Ministrul Apărării, Radu Miruță, l-a elogiat public pe pilotul român care a doborât o dronă în spațiul aerian al Estoniei, în timpul unei misiuni NATO de poliție aeriană desfășurate în statele baltice. Oficialul a anunțat că militarul va primi „Emblema de Emisar pentru Pace, clasa I”, după intervenția considerată o premieră pentru detașamentul românesc „Carpathian Vipers”

Ministrul Apărării se laudă cu reușita pilotului român

Într-o postare pe Facebook, ministrul Apărării, Radu Miruță, s-a lipit repede de reușita pilotului român care a doborât o dronă în spațiul aerian al Estoniei.

Este normal ca identitatea unui militar aflat într-o misiune NATO să fie făcută publică?

Însă nu e sigur că Radu Miruță a făcut ceva bun. Dincolo de faptul că drona era una ucraineană (dar deturnată de ruși după cum scrie presa din Estonia), publicarea identității unui soldat aflat în misiune NATO nu pare ceva normal.

În spațiul militar occidental, răspunsul este, de regulă, „depinde”. Dacă militarul participă la o misiune publică, într-o structură convențională și fără componentă secretă, identitatea poate fi făcută publică doar cu aprobări clare și după evaluarea riscurilor. Însă când vorbim despre operațiuni de apărare aeriană, monitorizare sau reacție rapidă în contextul tensiunilor cu Rusia, regulile de OPSEC (Operational Security) devin mult mai stricte.

NATO insistă constant asupra protecției informațiilor care pot afecta securitatea forțelor și misiunilor sale. Alianța precizează că divulgarea neautorizată a unor informații sensibile poate produce daune operaționale sau de securitate.

Unde poate duce identificarea unui militar aflat într-o misiune

Problema nu este doar numele militarului. O identitate asociată unei acțiuni concrete poate permite:

• cartografierea unității din care face parte;
• identificarea rotațiilor și procedurilor operative;
• presiuni sau amenințări asupra familiei;
• exploatarea propagandistică de către actori ostili.

În multe armate europene, mai ales în structurile speciale sau în misiuni externe sensibile, identitatea militarilor este protejată tocmai din aceste motive. Discuțiile din comunități militare și de securitate arată că în Europa există o cultură mai strictă a anonimizării operatorilor și personalului tactic decât în alte state occidentale.

În cazul de față, când informația publicată include nume, funcție exactă, unitate sau detalii operaționale despre acțiunea din Estonia, atunci apare o problemă legitimă de securitate.

Estonia este una dintre zonele cele mai sensibile ale flancului estic NATO, iar orice informație despre capabilități, proceduri sau personal poate deveni relevantă pentru serviciile de informații ruse.

Pe de altă parte, autoritățile pot argumenta că militarul a fost deja aprobat pentru expunere publică și că gestul are rol de imagine și moral public. Statele NATO își promovează frecvent militarii pentru a transmite un mesaj de descurajare și solidaritate aliată. Totuși, în mod normal, astfel de comunicări sunt atent filtrate tocmai pentru a nu compromite securitatea operațională.