Mulți români află prea târziu acest detaliu. Suprafața minimă legală pe care trebuie să o aibă un apartament

Mulți români află prea târziu acest detaliu. Suprafața minimă legală pe care trebuie să o aibă un apartament
Sursă Foto: Inquam Photos / George Călin

În ultimii ani, marile orașe din România au crescut într-un ritm amețitor, iar expansiunea lor a redesenat complet harta urbană. Periferiile și localitățile din jur au fost rapid acaparate de ansambluri rezidențiale, ridicate parcă peste noapte, sub promisiunea unui stil de viață modern și confortabil.

Dincolo de imaginea idealizată, însă, realitatea este mult mai nuanțată. Piața imobiliară pare tot mai orientată spre volum. Graba de a construi cât mai mult și cât mai repede a împins, în multe cazuri, calitatea pe un plan secund. Iar ceea ce ar fi trebuit să fie comunități bine gândite se transformă adesea în aglomerări de blocuri.

Care este suprafața minimă legală pe care trebuie să o aibă un apartament

Dincolo de imaginea lustruită din materialele de promovare, tot mai multe cartiere noi dezvăluie o realitate care ridică semne serioase de întrebare. Blocurile sunt construite aproape lipite unele de altele, iar în multe apartamente lumina naturală a devenit un privilegiu. La acestea se adaugă lipsa locurilor de parcare și spațiile verzi reduse la simple elemente decorative. Dincolo de aceste neajunsuri vizibile, există însă o problemă mult mai subtilă, cu efect direct asupra calității vieții. Este vorba despre respectarea suprafețelor minime prevăzute de lege.

Construcția apartamentelor nu este lăsată la latitudinea dezvoltatorilor. Există reguli clare care stabilesc diferența dintre suprafața locuibilă, suprafața utilă și suprafața construită. În practică, aceste diferențe sunt adesea prezentate confuz sau chiar distorsionat în materialele de vânzare. Camerele de zi și dormitoarele formează suprafața locuibilă. În schimb, suprafața utilă cuprinde toate spațiile interioare, inclusiv bucătăria, băile, holurile și zonele de depozitare. Balcoanele și logiile nu ar trebui incluse în aceste calcule. Cu toate acestea, sunt frecvent folosite pentru a „mări” artificial cifrele afișate.

În plus, legea stabilește cerințe clare privind funcționalitatea locuințelor. Camerele trebuie să respecte o înălțime minimă de 2,55 metri, pentru a asigura un confort real. Holurile și coridoarele sunt obligate să permită o circulație firească, cu lățimi de cel puțin 1,20 metri. Băile trebuie proiectate astfel încât să poată fi folosite inclusiv de persoane cu mobilitate redusă. Totodată, fiecare apartament ar trebui să includă minimum doi metri pătrați dedicați spațiilor de depozitare. Este un detaliu aparent minor, dar esențial în viața de zi cu zi și tot mai des trecut cu vederea în proiectele recente.

Cât de respectate sunt, în realitate, suprafețele minime prevăzute de lege

Puțini cumpărători sunt conștienți că Anexa 1 a legii stabilește cu precizie suprafețele minime pentru fiecare tip de locuință și pentru fiecare încăpere. Nu este vorba doar despre un total generic de metri pătrați, ci despre dimensiuni clare pentru living, dormitoare, bucătărie, băi și zona de luat masa. Fiecare spațiu are propriile cerințe, care ar trebui respectate separat. Zona destinată mesei trebuie să aibă minimum 2,5–3 metri pătrați și trebuie adăugată explicit bucătăriei sau camerei de zi. Aceasta nu este inclusă automat în suprafețele declarate.

În practică, aceste cerințe sunt adesea „ajustate” din pix pentru a da bine pe planșe, potrivit click.ro. Bucătăriile prea mici sunt declarate conforme prin simpla poziționare a mesei în schiță, iar spațiile de depozitare dispar complet din proiect. Balcoanele sunt frecvent integrate vizual în zona de zi, doar pentru a crea iluzia unui apartament mai generos. În cazul locuințelor cu bucătării open-space, dezvoltatorii aleg să afișeze exclusiv suprafața totală. Detaliile despre fiecare zonă funcțională lipsesc aproape complet. Rezultatul este previzibil, cifrele arată bine pe hârtie, dar viața de zi cu zi spune o cu totul altă poveste.