O parfumieră creează parfumuri ciudate: Mirosul iadului sau al strămoșilor se găsește în sticluțele sale

Mirosul potrivit ne poate trimite înapoi în copilărie – sau mult mai departe. Designerul de parfumuri Tasha Marks a dezvăluit câteva dintre trucurile meseriei sale pentru The Guardian.

Marks creează mirosuri personalizate pentru spații

Marks spune că nu este niciodată sigură cum să se descrie, dar „designerul de parfumuri, istoricul și artista” se apropie de felul în care i-ar plăcea să fie prezentată.

Dacă un parfumier obișnuit combină mirosuri atrăgătoare pentru corp, Marks creează mirosuri personalizate pentru spații – de obicei muzee, galerii și clădiri istorice.

„Colaborez îndeaproape cu curatorii pentru dezvoltarea unui miros”, spune ea. „Îmi trimit o mulțime de informații – nu trebuie să fie legate de miros. Vreau doar să știu totul despre locul respectiv și să încep să-mi imaginez cum ar putea mirosi.”

Apoi, Marks lucrează cu chimiști și parfumieri, care o ajută să îmbine aromele și cu biblioteci de parfumuri care au tot felul de arome – inclusiv cele mai urâte. „Există miros de rahat de vidră, rahat de dragon…”. Nu este vorba de a recrea în mod autentic un miros, spune ea despre munca ei: „Este vorba de poveste”.

A creat și o aromă caldă, corporală, pudrată și dulce pe care mulți dintre noi o putem asocia instantaneu cu produsele pentru bebeluși. A fost realizată pentru expoziția permanentă Being Human a Colecției Wellcome, care a fost deschisă în 2019; Marks a parfumat o sculptură din bronz pentru a evoca laptele matern.

Dulceața provine din vanilina din ea, compusul vaniliei, explică ea. „Este și felul în care miros cărțile vechi – când cărțile încep să se învechească, eliberează vanilină, motiv pentru care ne place mirosul lor.”

Ce conțin parfumurile care descriu iadul și raiul

Marks lucrează la un proiect pentru British Library, o expoziție despre viața femeilor medievale, care se deschide în toamnă. Pe lângă un parfum de păr din secolul al XI-lea și un odorizant pentru respirație, Marks a creat arome de „rai și iad” inspirate din descrierile a două sfinte care au experimentat revelații spirituale olfactive.

Unul, spune Marks, „este a diavolului”. Celălalt a fost inspirat de relatarea femeii despre „acest miros dulce și transportator care nu semăna cu nimic pe pământ, chiar acest fel de dulceață nefirească”.

Mirosul „iadulul” – nu este unul sulfuric, așa cum și-ar putea cineva imagina, pentru că, spune Marks, muzeelor ​​nu le plac compușii sulfurici (fac ravagii eforturilor de conservare).

„Deci, mirosul este mai degrabă de facale, puțin înecăcios. Dar nu este hidos – nu vrei să fie atât de respingător încât oamenilor să li se facă rău în timpul expoziției.”

Mirosul raiului, între timp, este dulce, dar nu bolnăvicios. „Există niște compuși sintetici aici care nu se găsesc în natură”, spune Marks, despre elementul de pe altă lume pe care a vrut să-l includă. „Artificial într-un mod plăcut.”