Parlamentarii nu au bani pentru ”Cumințenia pământului”, dar și-au votat pensii speciale. Pleșu: Dar Brâncuşi? Patrimoniul ţării? Cine are timp pentru astfel de mărunţişuri ornamentale?
Interesul personal primează în fața patriotismului. Parlamentarii români nu au bani pentru achiziţionarea unei faimoase lucrări de Constantin Brâncuşi (Cuminţenia Pămîntului), dar au găsit resurse pentru propriile pensii speciale.
Mai mult, aceștia votează, luni, proiectul care prevede indemnizaţii speciale și pentru primari, viceprimari, preşedinţi şi vicepreşedinţi de consilii judeţene. Să nu existe “discriminare”.
Andrei Pleșu se arată revoltat de această situație. Scriitorul îi critică dur pe aleșii care s-au opus achiziționării capodoperei brâncuşiene, afirmând că aceștia nu sunt interesați de un “amănunt cultural fără impact public” pentru că nu îi ajută la alegeri.
„E vorba de cinci milioane de lei. Nu-i avem. Ne trebuie bani pentru suplimentarea cîştigurilor salariale ale aleşilor noştri, ne trebuie bani pentru finanţarea cabinetelor lor, pline de prieteni, rude, sau „experţi” anonimi. Ne trebuie bani şi pentru Academia Oamenilor de Ştiinţă, pentru a cărei finanţare autonomă, doamna Ecaterina Andronescu a căpătat peste şase milioane de lei (singurul amendament – din 18 – acceptat la bugetul Ministerului Educaţiei”, scrie Pleșu într-un articol pentru Adevărul.
Brâncuşi are de multă vreme ghinion cu locul său de baştină. La începutul anilor `50 statul român refuza să-şi asume opera sa „decadentă”, ceea ce l-a determinat pe artist să lase totul moştenire statului francez, amintește Pleșu.
“S-a încercat demolarea Coloanei Infinitului ca fiind o rămăşiţă a >. Sfatul Popular din Târgu-Jiu propunea utilizarea > rezultate din demolare de către Oficiul D.C.A. al oraşului. Însăşi Academia RPR a dezbătut > creaţiei brâncuşiene, ajungînd la concluzia că ea nu merită atenţia noii orînduiri… Dar, fireşte, lucrurile s-au schimbat. Azi îl iubim pe Brîncuşi. Ne doare că oasele lui odihnesc în pămînt străin. E dimensiunea necrofilă a patriotismului nostru. Nici omul viu, nici lucrările sale nu ne-au preocupat şi nu ne preocupă. Dar oasele! Oasele sunt ale noastre, ale gliei strămoşeşti, ale poporului”, menționează fostul consilier prezidențial.
Parlamentarii s-au arătat mai interesați de propriul buget decât de operele naționale care ar putea bucura generații întregi de acum înainte. Aceștia nu încalcă legile și nu “devalizează” bugetul de stat decât în cazuri “excepționale”: să fure pentru ei și să să-i apere în justiție pe activiștii de partid.
“Dar Brâncuşi? Patrimoniul ţării? Cine are timp pentru astfel de mărunţişuri ornamentale?”, conchide Andrei Pleșu.