Pleşu: „De ce ar fi numai diavolul «ispititor»? Să fie şi credinţa! Să intensifice în noi nevoia de dialog“

Reacția Bisericii Ortodoxe române a fost aspru criticată după incendiul de la Colectiv. Abia în a patra zi, Preafericitul Daniel și-a dat acordul ca preoții să țină o slujbă la locul tragediei. Lecturând mesajul Schitului Românesc Prodromu de pe Muntele Athos, Andrei Pleșu spuen că s-a întristat.

“Prima stupoare: mişcările de stradă de după nenorocirea de la club ar fi fost îndreptate „împotriva stăpînirii statului şi a Bisericii“. Monahii de la Athos trăiesc, aşadar, în ideea că România de azi e încă o cetate bizantină, în care statul şi Biserica se identifică într-o pacifică „symphonie“. Statul laic, prin reprezentanţii lui, e la fel de legitim ca şi Biserica. A i te opune e blasfemie. N-ar trebui să mă mir. Şi în cei peste 40 de ani de comunism, Biserica s-a comportat cu aceeaşi complezenţă cînd era vorba de „stăpînire“: şi-a început slujbele rugîndu-se pentru „conducători“, a acceptat să i se dărîme lăcaşurile de cult, a practicat „compromisul util“ în toate eforturile ei de „colaborare“ cu autorităţile „lumeşti“. Catolicilor li se atrăgea atenţia că Împărăţia lui Dumnezeu nu e din lumea aceasta, dar în viaţa de zi cu zi, ierarhii noştri se străduiau să cadă la învoială cu toată administraţia „de partid şi de stat“. Athoniţii par să creadă că lucrurile nu s-au schimbat. Ştiu ei oare ceva ce noi nu ştim?”, notează scriitorul într-un articol pentru adevărul.ro.

Retorica patriotică a preoților asemănătoare cu aceea a regimului pe care ei înșiși îl numesc “bolșevic”.

„Tulburările din stradă au fost şi sunt „dirijate de forţe ostile ţării“, de „oameni care urăsc poporul român“. V-aduceţi aminte de veşnica invocare a „agenturilor“? Europa Liberă – un cuib al agenturilor străine, revolta de la Timişoara din decembrie 1989 – o mişcare huliganică organizată de forţe iredentiste şi de duşmani alogeni ai „neamului nostru necăjit”. Tot ce semăna a protest era evacuat din conştiinţa publică sub stigmatul unor „forţe ostile ţării”. „Cineva” ne vrea răul. „Cineva” doreşte – „nu întîmplător” (o altă sintagmă de jalnică aminire) – transformarea Românei într-o a doua Ucraină. România şi românii sunt un fel de zîne nevinovate peste care năvălesc adesea, nu se ştie de ce, tot soiul de „ispite”: turcii, fanarioţii, comuniştii, capitaliştii, libertarienii, anticomuniştii retrograzi etc. Fără aceste rele, am fi fost stăpînii feciorelnici ai planetei. Dar avem ghinion. Nimeni nu ne iubeşte (ba din contra!), dar vom învinge. Suntem un „neam voievodal“, perla coroanei, piscul lumii create, „buricul“ (sabotat) al pămîntului. Ei bine, în punctul acesta, mesajul de la Prodromu începe să se încurce în propriul său verbiaj”, mai scrie Pleșu.

În discursul lor, oamenii Domnului mai spun că „prin faptele noastre ne asemănăm mai mult cu vrăjmaşul lui Dumnezeu“, că „ne-am adîncit în păcate grele” şi că „trecem printr-un moment de criză, rezultat al păcatelor în care ne-am adîncit ca neam în toţi aceşti ani”.

Totodată, preoții de la Muntele Athos ne îndeamnă să nu ne mai lăsăm provocaţi de „cercurile” care vor să ne destabilizeze. „Să stăm deoparte.”

„Cît de familiar sună, vai, acest îndemn! Să stăm deoparte, să nu ne implicăm, să nu ne opunem. Asta voia de la noi şi partidul comunist”, își amintește Pleșu.

Al doilea sfat vizează o soluţie cantitativă: mai multe liturghii, mai multe ierurgii, mai multă spovedanie, pocăinţă, milostenie, rugăciune. Mai mult post

“Da, să înmulţim liturghiile, iar credincioşii să le frecventeze mai des. Dar pentru asta e nevoie şi de o strategie mai înţeleaptă a slujitorilor bisericeşti. O strategie care să atragă, să răspundă aşteptărilor veacului, să iradieze bunătate şi smerenie”, notează Pleșu.

“De ce ar fi numai diavolul „ispititor“? Să fie şi credinţa! Să intensifice în fiecare din noi nevoia de dialog, încrederea în reacţie empatică, bucuria întîlnirii. Fără o asemenea înnoire, vom continua, în număr tot mai mic, să mergem la biserică mînaţi de o cuminţenie birocratică. Pentru a preveni o asemenea nefastă evoluţie, avem, cred, dreptul, să cerem ierarhilor noştri, din ţară şi de pretutindeni, să facă un mic efort de împrospătare, să investească mai multă ingeniozitate pentru a ne stimula intelectual şi moral, să ne seducă…”, conchide Pleșu.