POMOHACI între Michael Jackson și Arsenie Boca: Sau de ce românii preferă EROII SECOND HAND (Analiză)

Preotul Cristian Pomohaci, exclus din Biserica Ortodoxă Română şi cercetat de Parchetul General pentru racolare de minori în scopuri sexuale, continuă să fie aplaudat la scenă deschisă, iar enoriaşii fac scut în jurul lui în ciuda acuzaţiilor grave care i se aduc. Adevărula încercat să afle din ce motiv mii de români îi iau apărarea părintelui, închizând ochii în fața adevărului evident.

Izbucnit în iunie cu acuzația coruperii sexuale a unui minor de 17 ani, scandalul Pomohaci a continuat cu dezvăluiri în lanț, preotul refuzând să discute cu presa şi negând acuzaţiile. În luna iulie, dosarul a ajuns pe masa Parchetului General, iar pe 28 iulie, BOR a decis caterisirea (excluderea din rândul clerului) lui Cristian Pomohaci.

Când Pomohaci a fost chemat la sediul Arhiepiscopiei din Alba Iulia, unde avea loc o cercetare în cazul său, oamenii au venit puhoi să-l susțină, cântând cântece bisericeşti şi spunând rugăciuni cu voce tare în curtea interioară a Catedralei Ortodoxe mai bine de trei ore! Multe persoane au plâns şi s-au pus în genunchi pentru ca preotul lor să nu fie exclus din biserică. De asemenea, peste 1.700 de susţinători ai părintelui-vedetă au depus un memoriu la la Patriarhie prin care solicitau sprijin pentru restabilirea adevărului. Adevărului favorabil lui Pomohaci, desigur…

În tot acest timp, Pomohaci a continuat să cânte şi să joace la diverse evenimente iar enoriaşii au continuat să-l susţină. Nu mai departe de duminică, 30 iulie, Pomohaci a fost primit cu aplauze, iar zeci de admiratori au urcat pe scenă, unii împreună cu copiii, pentru a-i dărui flori, la un festival judeţul Sibiu.

Cum este posibil? De ce românii se agață de un penal în condițiile în care și zona spirituală și cea muzicală pot oferi destule alte figuri integre care să le merite cu adevărat adorația?

În analiza publicată de Adevărul, psihologul Mihai Copăceanu afirmă că este vorba de cel puţin două categorii de susţinători: cei care îi preţuiesc calităţile spirituale şi cei care îi apreciază talentul artistic.

„Pe de o parte sunt cei apropiaţi de spiritualitate şi de poziţia, identitatea, autoritatea şi rolul său de preot, cei care l-au cunosc în mod direct sau nu, adică cei care preţuiesc calităţile spirituale, serviciile religioase de care au beneficiat sau au auzit. Şi nu sunt puţini, deci o fidelitate care are la bază raţiuni religioase.

Trebuie să subliniez că domnia sa a fost un lider religios, a creat un fenomen cu impact naţional în propria parohie, un fel de Arsenie Boca 2.

Pe de altă parte, există categoria celor care l-au susţinut observând comportamentul său de interpret, apariţiile publice larg mediatizate, prestanţa, succesul artistic, discursul cu impact şi mai ales tipul de melodii pe care le interpreta. Toţi aceşti factori au creat o imagine solidă şi greu de destabilizat mai ales în România. În fine, ambele categorii de persoane pot coincide, pentru că la români muzica populară este prietenă bună cu religia compatrioţilor“, explică psihologul.

Expertul subliniază că solidaritatea cu preotul are la bază o admiraţie solidă, evident formată în timp, pe care doar faptele criminale ar putea să o afecteze. De asemenea, publicul susţinător diminuează aceste acuzaţii şi chiar le respinge considerând că nu sunt reale, că sunt acuzaţii născocite venite să afecteze mitul eroului.

În alte state, publicul este neiertător şi cariera practic se încheie în urma unui astfel de scandal, susţine Copăceanu, care dă exemplul starului Michael Jackson: „După scandalul sexual nu a mai avut aceeaşi popularitate. Americanii şi lumea întreagă nu l-au iertat.“

Sociologul Alfred Bulai este de părere că românii au o predilecție pentru scenarită și nu cred informaţiile apărute tocmai din cauza credibilităţii precare a presei, moment în care primează încrederea în persoana pe care o cunosc direct.

Psihologul Diana Nicolescu subliniază că deşi poate părea paradoxal faptul că preotul continuă să aibă admiratorii, există o explicaţie simplă şi evidentă: a accepta realitatea ar însemna că vină în contradicţie produndă cu convingerile noastre cele mai intime – credinţa în Dumnezeu şi, respectiv, în reprezentanţii ei, oamenii cu sutană.

La rândul ei, psihologul Keren Rosner subliniază că este vorba de un ataşament şi o loialitate determinate şi influenţate emoţional, iar în astfel de cazuri se activează mecanismul de apărare în faţa unei dezamăgiri – negarea acesteia. Interesant este şi faptul că foarte mulţi dintre cei care îl apără pe Pomohaci sunt aceiaşi care împărtăşesc valorile familiei tradiţionale, ceea ce face ca acuzaţiile de homosexualitate să fie în contradicţie directă cu principiile promovate de familia tradiţională.