Povestea Coifului dacic de la Coțofenești. Găsit acum aproape 100 de ani, a fost folosit pentru a bea găinile apă din el

Coiful dacic de la Coțifenești are o istorie lungă nu doar din momentul în care a fost creat și până în prezent, ci și între momentul în care a fost descoperit și până a ajuns în patrimoniul statului român. A deservit multiple scopuri în casele oamenilor, unele dintre ele ducând la degradarea acestuia.

Toate aceste informații au fost oferite în decembrie 2020, de directorul Muzeului Național de Istorie a României (MNIR), arheologul Ernest Oberländer-Târnoveanu. În prezent, coiful dacic de la Coțofenești este un valoros obiect de tezaur și se numără printre cele care au fost furate dintr-un muzeu din Olanda.

„Puţin vizitatori şi uneori puţini specialişti ştiu cât de dramatică este istoria secretă a pieselor care sunt prezentate în muzee. Poate una din cele mai ciudate istorii este cea a coifului de la Coţofeneşti din judeţul Prahova.

Acest coif are o istorie atât de stranie încât de multe ori astăzi, privind în urmă cei aproape 90 (95 în prezent- n.red.) de ani de existenţă oficială a piesei, ne mirăm cum de a supravieţuit”, a spus arheologul Ernest Oberländer-Târnoveanu în decembrie 2020, în cadrul unei emisiunii la TVR, potrivit Independent News.

Coiful a fost găsit de un copil

Coiful dacic a fost găsit acum aproape o sută de ani, în jurul anului 1927. Cei care au făcut descoperirea au fost niște copii din satul Poiana, care păşteau vitele pe un deal.

Copiii au considerat că au găsit o «căciulă», pe care au adus acasă și care a rămas în curtea familiei Simion.

„Copiii au găsit o „căciulă”, aşa au şi declarat, şi au pus-o rând pe rând în cap şi au adus-o acasă, în curtea familiei Simion. Coiful a fost găsit de unul din copiii acestei familii, care se numea Traian.

Din păcate a murit în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, dar există o fotografie a lui Traian Simeon”, a mai spus Târnoveanu.

 Întrebuițările pe care le-a avut coiful dacic în curtea familiei Simion

După ce a ajuns în curtea familiei Simion, coiful dacic a deservit mai multor scopuri, printre care și adăpătoare de găini.

„După ce a fost adăpătoare pentru găini, a fost aruncat pe acoperişul unui coteţ. Nu şi-au dat seama că piesa este din aur. Şi pentru faptul că aurul antic conţine în mod firesc o mare cantitate de argint. Şi acest argint îi dă o culoare gălbuie neobişnuită pentru noi.

Studiind urmele lăsate de distrugere, am constatat că acesta a fost distrus nu prin tăiere, cu o foarfecă sau cu dalta, ci pur şi simplu a fost pus pe un par şi s-a tras de el sau a fost lovit în aşa fel încât o parte din calota coifului s-a desprins şi este în bună măsură pierdută”, a explicat Ernest Oberländer-Târnoveanu.

Un negustor a cumpărat piesa pentru o sumă uriașă

Coiful parțial distrus, împreună cu bucățile care fuseseră desprinse, i-au fost prezentat de tatăl lui Traian Simion unui negustor destul de cunoscut în anii ‘20 la Ploieşti, Jean Marinescu. Cei doi fuseseră camarazi de arme în timpul Primului Război Mondial.

Jean Marinescu a recunoscut despre ce este vorba și i-a oferit la schimb o sumă uriașă de bani tatălui lui Traian Simion pentru coiful dacic.

„Jean Marinescu şi-a dat seama despre ce este vorba şi i-a oferit lui Simion o sumă considerabilă, 30.000 de lei.  Ca să ne putem face o imagine cât însemna 30.000 de lei în epocă, trebuie să ştiţi că o familie de ţărani, mai ales în zona aceasta foarte săracă, nu câştiga mai mult de 1.000-1.200 de lei pe an.

Noul proprietar a luat coiful şi l-a dus la Ministerul Artelor, unde director de cabinet era Ion Marin Sadoveanu.

Ion Marin Sadoveanu descrie foarte plastic scena când, în anticamera biroului său, a văzut un domn care avea ceva înfăşurat într-un ziar pe care îl ținea la subţioară”, a povestit Târnoveanu.

Piesa a fost donată statului

Ion Marin Sadoveanu a fost de-a dreptul uimit de obiectul care îi fusese adus, ba mai mult de atât, că cel care o făcuse, își dorea să îl doneze Muzeului Naţional de Antichităţi, fără să ridice niciun fel de pretenție, după ce îl cumpărase cu o sumă impresionantă de bani.

„În primul moment, presa a fost entuziasmată. Domnul Marinescu a fost declarat cetăţean model, care a oferit patrimoniului cultural o piesă inestimabilă.

În 1929, cele mai importante piese din tezaurul nostru istoric erau la Moscova şi fără speranţă să se mai întoarcă vreodată.

Toată lumea a lăudat spiritul civic al domnului Marinescu. Peste câteva săptămâni, guvernul liberal a căzut şi a venit un alt guvern naţional-ţărănesc.

Domnul Marinescu probabil că era un simpatizant sau un membru al Partidului Liberal şi presa guvernamentală, de data aceasta ţărănistă, l-a declarat un ticălos, un nemernic, care vrea să se îmbogăsească pe seama banului public şi mă rog, l-au terfelit în fel şi chip”, a mai spus Târnoveanu.

Jean Marinescu a dat faliment

Iar problemele lui Jean Marinescu se țineau lanț. Fostul său camarad de arme și cel care îi vânduse piesa, țăranul Simion din Coţofeneşti, incitat de personalitățile marcante ale satului românesc de la vremea aceea, de preot şi de învăţător, a venit la Marinescu să-i ceară bani în plus. Pentru că, din punctul lor de vedere, „30.000 de lei era o sumă prea mică”.

Iar după toate sacrificiile făcute pentru a salva coiful și a-l preda statului, Jean Marinescu, negustorul din Ploieşti, a dat faliment.