Puțini români știu asta! Cel mai mare baraj din Europa se află în România. O minune inginerească în Retezat

Cel mai mare baraj din Europa se află chiar în România și puțini oameni știu asta. Ascuns între crestele dure și sălbatice ale Munților Retezat, Barajul Gura Apelor pare desprins dintr-un film. Cu dimensiuni impresionante și o construcție extrem de complexă, este considerat o adevărată capodoperă a ingineriei românești.

De ce este Barajul Gura Apelor o capodoperă a ingineriei românești

În inima Carpaților, acolo unde natura este încă sălbatică și spectaculoasă, se află Barajul Gura Apelor. La momentul finalizării sale, acest baraj era considerat cel mai mare baraj de tip anrocament din Europa. Chiar și astăzi, proiectul rămâne una dintre cele mai mari reușite inginerești ale României.

Lucrările au început în 1975 și au durat nu mai puțin de 11 ani, până în 1986. În tot acest timp, muntele a fost modelat printr-un efort imens, în condiții dificile și într-o zonă greu accesibilă.

La aproximativ 40 de kilometri de Hațeg, barajul și lacul de acumulare format aici au devenit unele dintre cele mai impresionante obiective din Parcul Național Retezat. Ele atrag anual turiști, pasionați de drumeții și iubitori de aventură, potrivit adevarul.ro.

Construit din anrocamente, adică bolovani, pietriș, argilă și rocă extrasă direct din munte, barajul a reprezentat o soluție tehnică ingenioasă pentru acea perioadă. Alegerea materialelor locale a fost nu doar eficientă, ci și inteligentă. A redus semnificativ costurile, a scăzut impactul asupra mediului și a economisit cantități uriașe de ciment, care ar fi fost necesare pentru un baraj clasic din beton.

Care sunt dimensiunile impresionante ale Barajului Gura Apelor

Dimensiunile Barajului Gura Apelor sunt cu adevărat spectaculoase. Construcția atinge o înălțime maximă de 168 de metri, ceea ce îl face să domine complet peisajul din jur. La coronament, barajul se întinde pe o lungime de aproximativ 480 de metri, iar baza lui are o lățime incredibilă de 574 de metri.

În contrast, coronamentul are doar 12 metri lățime, dar suficient cât să susțină structura masivă și să ofere o perspectivă impresionantă asupra zonei. La poalele acestui colos se întinde Lacul Gura Apelor, cu o suprafață de aproximativ 420 de hectare. Lacul ajunge la adâncimi de peste 160 de metri și poate aduna până la 210 milioane de metri cubi de apă.

Ce sacrificii și ce poveste ascunde construcția acestuia

Alegerea locului pentru Barajul Gura Apelor nu a fost întâmplătoare, însă a venit cu un preț uriaș. Amenajarea a fost realizată chiar într-o zonă din Parcul Național Retezat. Acesta este primul teritoriu din România declarat rezervație științifică încă din 1935. Înainte de apariția barajului, valea era un paradis natural aproape neatins. Era străbătută de ape repezi, păduri virgine și poteci montane cunoscute de turiștii pasionați de drumeții.

Aici se întâlneau Lăpușnicul Mare și Lăpușnicul Mic, iar descrierile vechi vorbeau despre un loc sălbatic, unde munții Retezat, Țarcu și Godeanu păreau că își unesc apele într-un peisaj impresionant prin puritatea lui. Tocmai această izolare, frumusețe și lipsă de acces au transformat proiectul într-o provocare imensă, atât pentru ingineri, cât și pentru muncitorii de pe șantier.

În anii ’70 și ’80, peste 5.000 de oameni au lucrat în zonă. Pentru ei au fost construite colonii muncitorești la Brădățel, Brazi, Baraj sau Râușor, adevărate „orașe în munți”, ridicate special pentru a susține această lucrare uriașă. Însă condițiile au fost extreme, cu teren instabil, vreme imprevizibilă, presiune constantă și riscuri la fiecare pas. Lucrările au fost îngreunate de inundații, prăbușiri de stânci și alunecări de teren, iar accidentele nu au lipsit. Aproape 50 de muncitori și-au pierdut viața, o tragedie care dă proiectului o încărcătură puternică și arată cât de mare a fost sacrificiul.

Cum a fost construit ca să reziste naturii și cutremurelor

Ridicarea Barajului Gura Apelor a însemnat o adevărată luptă cu muntele, încă din prima etapă a lucrărilor. Pentru fundație, constructorii au excavat aproape două milioane de metri cubi de rocă. Lucrările au continuat până când au ajuns la un strat extrem de dur, capabil să susțină greutatea uriașă a barajului. În total, pentru structura sa au fost folosiți peste nouă milioane de metri cubi de piatră și pământ, ceea ce arată clar amploarea colosală a proiectului.

Construcția a fost gândită în detaliu. Argila a fost folosită pentru etanșare, iar bolovanii de râu și roca spartă au format corpul principal, o soluție considerată modernă și eficientă energetic la acel moment. Mai mult decât atât, alegerea acestei metode a fost influențată de calcule stricte. Oamenii au ținut cont de consumul de combustibil și de energia necesară transportului materialelor. S-au economisit cantități uriașe de ciment și costuri estimate la sute de milioane de dolari.

Barajul este amplasat într-o regiune cu risc seismic important, aflată sub influența mai multor zone active, inclusiv Vrancea. Din acest motiv, în zonă funcționează o stație seismică permanentă. În plus, barajul este clasificat în categoria construcțiilor de importanță excepțională, care necesită monitorizare specială continuă.