"Să nu începem anul cu gânduri negre. Să-l începem fără speranţă". Traian Ungureanu: Să nu-i mai căinăm pe alţii doar ca să chiulim de la priveghiul de acasă

“2015 bis” – europarlamentarul Traian Ungureanu ne îndeamnă să nu începem anul cu gânduri negre, ci “fără speranță”.

“În primul rînd, pentru că speranţa e un profesor de istorie neserios, ba chiar un escroc”, explică oficialul român îndemnul său de început de an, într-un articol pentru Adevarul.

Conform previziunilor europarlamentarului român, anul 2015 va continua, iar criza europeană se va resimți puternic și anul acesta.

“La aşa odor de vremuri, o singură consolare: blocajul care împiedică şi va împiedica, mai mult decît putem omeneşte aştepta, apariţia anilor noi nu e monopol românesc”, notează Traian Ungureanu.

Imigranții vor continua să ia cu asalt bătrânul continent și în anul care tocmai ce a început.

“Dar să nu-i mai căinăm pe alţii doar ca să chiulim de la priveghiul de acasă. Cazul nostru repetă blocajul, dar are cauze complet diferite”, afirmă eurodeputatul.

Românii plecați la muncă în străinătate și speranța în schimbarea generată de experienţa şi de votul lor sunt comparate de Ungureanu cu  “o formă de reorganizare a disperării”.

“Cine face socoteala pînă la capăt va observa că milioanele plecate sînt o pierdere fatală. Cîştigul adus de finanţarea celor rămaşi, fără mijloace, acasă e vital, dar mai mic decît pierderea de calitate şi potenţial naţional. În spatele celor plecaţi, a rămas o ţară tot mai prost pregătită pentru viitor. Euro-colonizarea în care sperăm aproape mistic e, practic, imposibilă sau respinsă. Reîntoarcerea oamenilor încărcaţi cu etică pozitivă în occident e rară sau curmată de maşinaţiile mizere ale mafiilor profesionale locale. În consecinţă, deşi poate da procente, votul românilor din afară nu poate influenţa starea de fapt”, scrie europarlamentarul român.

Al doilea remediu consacrat în 2015: strada: “spre deosebire de românii din afară, strada poate influenţa starea de fapt. Problema e că nu o poate finanţa”.

“Nimic nu ilustrează mai bine această condiţie tristă decît o lozincă pe deplin ineptă care a făcut carieră în 2015: vreau o ţară ca afară!

Ce putem face? Ce putem pune în loc? Să nu fim naivi şi caraghioşi! Să nu încercăm, adică, să sărim peste propria noastră istorie. Riscăm să aterizăm afară şi în stradă. Ne putem baza şi ne vom baza, ca întodeauna, pe principala noastră resursă: o pasivitate plină de imaginaţie. Aşa cum e ea cuprinsă în formula: om trăi şi om vedea!”, conchide Traian Ungureanu.