Un fotograf japonez îndrăgostit de Maramureș vizitează țara noastră din 1965: "România e un paradis"

Miya Kosei este un fotograf japonez de 78 de ani care și-a lansat recent la Cluj un album monocrom numit „Maramureșul meu”.

Albumul niponului conține, potrivit Adevărul.ro, portrete de maramureșeni, bărbați cosind, oameni mulgând oile, copii care se joacă în iarbă, chipuri triste la înmormântări, vâltori.

„Îmi doresc ca, prin aceste fotografii monocrome, să simțiți culorile și să aflați direcția vântului, să vă bucurați de balada luminilor și a umbrelor. Mi-aș dori să vă gândiți la ce înseamnă ființa umană și viața ei, cea de zi cu zi. Aceasta e povestea spiritului, prinsă în fotografii. Mi-aș dori să priviți acest album cu inima. Mai multe decenii am încercat să surprind mai degrabă lucruri invizibile. Dacă din adâncurile imaginii se va ivi ceva în timp ce-o priviți, scopul meu va fi fost atins”, spunea Kosei.

Deși locuiește în Tokyo, niponul a tot călătorit în România din anul 1965, de circa 160 de ori până în prezent. I-a plăcut atât de mult de la prima întâlnire încât i-a dedicat mai multe cărți și volume de fotografie, printre care „Rumanian Rhapsody” (1986) și „Europa Orientalis”(1991).

Primul drum în România s-a datorat unui student rus care în 1965 și-a făcut vacanța în Japonia. La întoarcere i-a trimis un bilet, iar Kosei a venit în vizită în Uniunea Sovietică, România și Europa de Vest.

Deși și-a dorit să viziteze Parisul, prietenul rus i-a recomandat să înceapă cu Ucraina. De aici a ajuns în România, mai precis la Iași. A continuat drumul în Brașov, Craiova și, din vorbă în vorbă, a ajuns în cea mai recomandată zonă a românilor, Maramureș.

„Era un peisaj pe care-l mai văzusem undeva, cândva. Atmosfera semăna foarte mult cu cea din Japonia de odinioară. Case acoperite cu stuf, căruțe trase de cai și vite care treceau, un cocoș care cânta sau vocea oamenilor care vorbeau de parcă ar fi cântat; toate acestea, întâlnite în fiecare sat, creau senzația de apropiere”, povestea Kosei.
De la primul pas făcut în Maramureș a avut senzația de deja-vu.

„Şi când am intrat în Maramureş am simţit: asta este Japonia veche! În Maramureş, oamenii locuiesc cu animalele în casă. La fel şi în Japonia. Asta este Japonia de acum 50 de ani”, continuă japonezul.

Motivele pentru a revenit de atâtea ori în România sunt, spune el, oamenii care l-au învățat ce înseamnă prietenia, iar țara noastră este pentru nipon „un paradis”.

Pe maramureșeni îi caracterizează ca niște oameni toleranți și generoși, iar limba română, pe care a învățat-o după ureche, spune că seamănă cu franceză. Nu a omis nici mâncarea tradițională, iar în ceea ce privește tradițiile, Kosei spune că tăiatul porcului e ceva „exotic”.

Realizarea fotografiilor a fost dificilă, pentru cea de pe coperta ultimei cărți au fost necesari 5 ani; „e o poză făcută în Poienile Izei. A fost foarte greu”.