Un japonez, ajuns într-un sat din Bacău după dezastrul de la Fukushima, a luat 9,25 la proba de Limba și literatura română, la Evaluarea Națională. Povestea lui este impresionantă

Kevin Kashiwazaky, un japonez ajuns rezident în România după dezastrul de la Fukushima din martie 2011, a obținut nota 9,25 la Evaluarea Națională, la proba de Limba și Literatura Română. Mai mult, el a obținut 9,50 la proba de Matematică, a fost olimpic la Istorie și unul dintre cei mai buni absolvenți de gimnaziu din județul Bacău, informează Agerpres.

”Locuind, în prezent, în satul Verșești, comuna Sănduleni, el nu a făcut meditații, obținând performanțele școlare doar printr-o voință uimitoare și o tenacitate pe care nu am mai întâlnit-o vreodată”, a spus Gabriela Chievici, cea care, în prezent, se îngrijește de Kevin și de fratele său mai mic, Marius, în vârstă de 11 ani, și el primul din clasă la învățătură.

”Le-a fost foarte — foarte greu. Kevin doar înțelegea vag câte ceva, dar nu știa să scrie și să citească. Toate notițele și le lua în japoneză, apoi venea acasă, le traducea și le rescria în limba română. Efectiv ca un elev de clasa întâi”, a explicat aceasta.

Kevin s-a născut într-o familie mixtă româno-japoneză, dar, la fel ca fratele său, nu cunoștea deloc limba română. El a fost acum admis elev la Colegiul ”Vasile Alecsandri” din Bacău, specializarea științe socio-umane, având o medie generală de 9,37.

”Doresc să devin un bun istoric, dar să și pot contribui, mult și eficient, la cunoașterea mai bună, reciprocă, a românilor cu japonezii. Am stabilit, prin intermediul profesorului meu de istorie, o relație cu studenții secției de limbi orientale de la Universitatea din Iași și voi merge la un simpozion. Apoi, voi încerca prin tot ceea ce am să contribui la întârirea relațiilor bilaterale la nivel de tineret”, a spus Kevin pentru Agerpres.

Destinul familiei s-a schimbat în martie 2011, când Fukushima a fost zguduită de cel mai mare seism din istoria Japoniei, cu o magnitudine de 9 pe scara Richter, urmat de un violent tsunami și o explozie la centrala nucleară din localitate. Peste 20.000 de oameni au murit sau au fost dați dispăruți, iar peste 160.000 au fost evacuați din localitate și din zonele învecinate ca urmare a riscului ridicat de radiații.

Printre ei s-au aflat și frații Kevin și Marius Kashiwazaky, care, împreună cu mama lor, despărțită cu puțin timp înainte de dezastru de soțul său japonez, locuiau la mai puțin de 200 de kilometri de Fukushima. Ei s-au îmbarcat într-un avion militar românesc, beneficiind de faptul că aveau dublă cetățenie, japoneză și română, și au ajuns, ajutați de deputatul Valerian Vreme, în satul băcăuan Verșești, unde Maria avea o soră, pe Gabriela Chievici.

‘Venirea în România a fost ca o binecuvântare, deși niciunul dintre noi doi nu știa românește, deoarece mama lucra și nu prea avea timp să stea de vorbă cu noi. (…) Ne-am acomodat foarte repede în România, cel mai mult impresionându-ne faptul că aveam multă libertate, mult spațiu, multă verdeață. Ne mișcam și jucam în voie. În Japonia nu puteam să mergem unde voiam, totul era foarte strict. Acolo, în Japonia, în șase clase, eram peste 750 de elevi și profesori și totul era foarte rigid, aproape mecanic. Practic, eram niște roboți. Apoi, am văzut pentru prima oară animalele și păsările de curte mișcându-se liber. Ne fascinau până și banalele gâze”, a mai spus Kevin pentru Agerpres.

Cei doi frați au repetat un an pentru echivalarea claselor și, în doar trei ani, au ajuns primii din școala din Verșești.

Ei nu au scăpat însă de probleme: încă mai au de achitat 9 000 de lei pentru transportul efectuat, deși toată lumea știa inițial că zborul este gratuit, bani pe care nu îi au. Maria Chievici nu crede că poate plăti prea curând această datorie. Ea muncește acum în Spania pentru a le putea trimite bani copiilor, dar nu câștigă suficient pentru a achita suma.

”O datorie pe care, cel puțin moral, cred că au plătit-o deja copiii ei, prin seriozitatea, devotamentul și rezultatele deosebite obținute de aceștia, rezultate pe care, cu siguranță, niciun român nu le-ar fi obținut în Japonia într-un timp așa de scurt. Văzându-i cât sunt de serioși la învățătură, cât de inteligenți, responsabili și umani misiunea mea este o plăcere, chiar dacă mă doare că nu le pot oferi ceea ce merită”, a subliniat Gabriela Chievici, cea care, în lipsa mamei, îi îngrijește pe cei doi copii.