A cerut umor și Dumnezeu i-a dat. Anecdotele Papei Francisc despre suferință, viitor și Argentina

Are umanitate, smerenie și umor, ba chiar și o foarte fină autoironie. Este vorba despre Suveranul Pontif, căruia Lelia Munteanu îi dedică un articol pe site-ul gandul.info.

Toate acestea se pot vedea nu doar din cuvântările publice care au impresionat o lume întreagă, ci și din convorbirile purtate, de exemplu, cu Francesca Ambrogetti și Sergio Rubin, în 2009.

Lelia Munteanu face referire în articolul ei la trei anecdote pe care Papa Francisc le-a spus cu acel prilej.

Prima anecdotă este despre cum suferinţa poate sublima în seninătate: “Un băiat evreu e exmatriculat din toate şcolile, pe motiv de indisciplină, până când tot un evreu îi recomandă tatălui o şcoală catolică excelentă, promiţându-i că acolo puştiul se va îndrepta. Tatăl primeşte sfatul. Trece prima lună – băiatul se comportă admirabil, fără să trebuiască mustrat. La fel şi în lunile următoare. Surprins şi curios, tatăl îl vizitează pe director ca să afle cum a reuşit să-i strunească fiul. “A fost foarte uşor”, i-a mărturisit părintele director. “În prima zi, l-am luat de urechi, i-am arătat crucifixul şi i-am zis: “Şi el era evreu, ca voi. Dacă te comporţi urât, ajungi ca el!”.

Pe a doua, Suveranul Pontif a spus-o în timp ce vorbea despre Argentina: “Mai mulţi şefi de stat se prezintă în faţa lui Dumnezeu, ca să I se plângă de sărăcia ţărilor lor în comparaţie cu Argentina, plină de bogăţii. Cel de Sus le răspunde împăciuitor: Aveţi dreptate, dar am populat-o cu argentinieni!”.

Nu în ultimul rând, referindu-se la viitor cu sintagma “copiii noştri vor vedea”, Papa și-a amintit anecdota cu doi preoţi care discută despre un viitor conciliu: “Unul întreabă: Oare vitorul conciliu va suprima celibatul obligatoriu? Celălalt răspunde: S-ar părea că da. Iar primul concluzionează: Oricum, noi nu vom mai apuca, poate copiii noştri”.