ANALIZĂ // Iranul, cuprins de proteste simultan cu Irak-ul şi Libanul, în timp ce suferă de cea mai mare slăbiciune a ultimilor ani. Este regimul iranian în pericol de prăbușire? (FOTO, VIDEO)

De câteva zile, Iranul se confruntă cu proteste de mare amploare în aproximativ 100 de oraşe, într-unmoment în care politica regimului de la Teheran da dovadă de slăbiciune, atât pe plan extern, cât şi peplan intern. De asemenea, protestele au izbucnit în timp ce Irakul şi Libanul se confruntă, de asemenea,cu proteste de amploare.

Irakul şi Libanul fiind două state dominate de Teheran, ca parte din strategia acestuia geopolitica dea-şi forma o sferă de influenţa care să se întindă de la Golful Persic până la Marea Mediterană.

Potrivit Euronews, până acum, protestatarii iranieni au incendiat mai multe benzinării şi automobile,dar şi cel puţin 100 de filiale de bănci. De asemenea, au blocat mai multe drumuri.

Autorităţile au răspuns prin tăierea internetului, astfel încât să îngreuneze organizareademonstranţilor şi şi-au pus în funcţiune aparatul de represiune utilizat în nenumărate alte cazuri.

Cifele oficiale pun numărul victimelor la ordinul zecilor, însă cele date neoficiale arata că, de fapt,numărul victimelor a trecut de deja de 100.

Declanşatorul acestor demonstraţii au fost majorările cu 50% a tarifelor la carburanţi, o resursă puternic subvenţionata în Iran. De altfel, potrivit datelor Fondului Monetar Internaţional (FMI),subvenţiile la carburanţi a ocupat aproximativ 1,6% din PIB-ul Iranului în perioada 2017-2018.

Majorările de tarif sunt, însă, doar o nemulţumire dintre multe altele care sunt răspândite în rândul populației. Iranul s-a confruntat şi în 2017-2018 cu proteste de amploare, generate de măsurile economiceşi/sau de modul în care populaţia vede conducerea teocratică, în fruntea căreia se afla Liderul Suprem,Ali Khamenei.

• De ce a riscat Teheranul şi a majorat tariful la carburanţi?

Conform datelor STRATFOR, propunerea de majorare a tarifului la carburanţi datează din 2017. Însă laacea dată s-a confruntat o opoziţie suficient de mare, încât să anuleze implementare măsurii. Din acestmotiv, este ciudat faptul că Teheranul a luat această decizie într-un moment în care Orientul Mijlociueste cuprins (din nou) de instabilitate socială. Cel mai probabil, Iranul nu ar fi majorat tariful lacarburanţi decât dacă, din punct de vedere economic, era absolut necesar să facă acest lucru.

Forțede securitate iraniene care deschid focul asupra unui grup de protestatari

• Era absolut necesar să facă acest lucru?

Exportul de petrol reprezintă 72% din totalul exporturilor iraniene, fiind deci una dintre principalelesurse de venit. Şi potrivit datelor Administraţiei Americane pentru Informaţii în Domeniul Energiei(EIA) pe 2018, înainte de reimpunerea sancţiunile americane, Iranul era al şaptelea cel mai mareproducător de ţiţei din lume, cu o producţie zilnică de aproximativ 4,4 milioane de barili de petrol.

1. Înainte de sancţiuni (mai 2018) – exportul ajungea şi la 2,7 milioane de barili de petrol / zi
2. La câteva luni după sancţiuni (septembrie 2018) – exportul scăzuse până la 1,9 milioane de barili depetrol / zi
3. În iulie 2019 – exportul se situa undeva între 100.000 şi 350.000 de barili de petrol / zi

În concluzie: majorarea tarifului la carburanţi era necesară. Potrivit estimărilor analiştilor STRATFOR,Teheranul ar intenţiona să aplice şi o serie de măsuri de austeritate, care să-i permită să mai facăfata sancţiunilor cel puţin până la următoarele alegeri prezidenţiale din Statele Unite. În felulacesta, spera Iranul, ca următorul lider de la Casa Albă ar fi mai dispus să negocieze o eventualăridicare a sancţiunilor.

Iranul are a patra cea mai mare rezervă de petrol din lume, cu o cantitate estimată la 157 de miliardede barili. Însă scăderea drastică a exportului de petrol a dus şi la tăierea producţiei, până laaproximativ 2,1 milioane de barili de petrol / zi (de la 4,7 milioane de barili, cât producea în 2017).

• Costurile adiţionale

La toate problemele mai-sus menţionate se mai adaugă şi cheltuielile pe care Iranul trebuie să lesuporte pentru susţinerea unei vaste reţele de grupuri proxy ce operează în Orientul Mijlociu (mai alesîn Siria, Irak, Liban şi Yemen), precum şi cheltuielile tot mai mari cu recent-reluatul program nuclear(la care este nerealist să ne aşteptăm să renunţe).

Nu în ultimul rând, sancţiunile americane nu au lovit doar sectorul energetic iranian, chiar dacă acestaa suferit cele mai pierderi. Atinse au fost şi celelalte sectoare importante economice iraniene, precumcel automotiv, cel al serviciilor şi cel bancar.

Foto: Președintele Iranului, Hassan Rouhani (sursă foto: Facebook / Hassan Rouhani)

• Se aştepta Teheranul la proteste?

În 2007, Iranul a raţionalizat consumul de benzină, decizia fiind urmată de proteste de stradă. Prinurmare, este probabil că şi în acest caz să se fi aşteptat la demonstraţii. Ce instrumente poate utiliza Teheranul pentru a combate demonstraţiile?

Dacă analizăm modul în care Teheranul a intervenit în cazul altor proteste, era destul de previzibil cavor fi aplicate măsuri de represiune. În acelaşi timp, cel care a fost scos în faţă pentru a justificamăsura în faţa populaţiei a fost preşedintele iranian, Hassan Rouhani – şi cel mai probabil că tot el vasuferi şi consecinţele politice.

• Contextul regional, mai ales cel din Irak şi Liban

Este foarte mare coincidenţă demonstraţiilor din Liban, Irak şi acum şi Iran.

Irakul şi Libanul sunt două state critice în strategia iraniană, dar care se confruntă cu proteste de amploare ce vor pune la încercare abilitatea Teheranului de a-şi menţine controlul asupra guvernelor celor două ţări.

Importanța Irakului vine din faptul că reprezintă o punte între Siria şi Liban, oferindu-i posibilitatea să desfăşoare relativ rapid forțe, oriunde în aceste ţări. Pentru Teheran este esenţială și menţinerea loialităţii diverselor miliţii pe care le finanţează, le înarmează şi al cărui rol este tot mai mare în cadrul forţelor armate irakiene.

Totodată, s-a asigurat că vechiul său adversar regional este tot mai dependent economic de exporturile iraniene (de exemplu prin intermediul gazului natural). În plus, şi-a asigurat loialitatea în rândul populaţiei şiite irakiene – care nu protestează împotriva Iranului, ci strict a guvernului irakian.

Importanța Libanului vine din faptul că, indirect, oferă Iranului deschidere la Marea Mediterană.

În Liban, Teheranul şi-a consolidat influenţa pe parcursul deceniilor anterioare, iar în cazul Irakului invazia americană din 2003 a asigurat că cel mai mare inamic al său din regiune (adică Saddam Hussein) a fost înlăturat, evoluţie ce a lăsat loc unei influenţe iraniene tot mai crescute.

• Concluzia: este regimul iranian în pericol de prăbuşire?

Este de presupus că unul dintre obiectivele urmărite de Statele Unite atunci când a reimpus sancţiunilea fost pentru a genera instabilitate socială în interiorul Iranului. A fost o strategie utilizată şi înalte ţări, în unele cazuri cu succes, cum este şi cel al Iranului.

Cel mai negru scenariu pentru Iran ar putea fi ca protestele să continue să se înrăutăţească, evoluţiece ar forţa regimul iranian să-şi continue măsurile de represiune. Acest lucru ar putea duce laaplicarea de noi sancţiuni economice din partea puterilor Occidentale (pe motiv ca Teheranul reprimaviolent demonstraţiile), sancţiuni ce i-ar agrava şi mai mult probleme. În acel caz, Teheranul ar puteafi forţat să solicite negocieri cu Statele Unite (cu care lunile trecute a precizat că nu va negocia).Un astfel de scenariu a avut deja loc, în 2012.

Dar în ciuda amplorii tot mai mări a protestelor, este puţin probabil că ele să ameninţe într-un modserios regimul teocratic de la Teheran. Singurul mod în care acest lucru ar putea fi, teoretic, realizatar fi după cel aplicat în Irak, la începutul anilor 2000′: prin erodarea regimului din interior, prin”loializarea” unor membrii cheie ai regimului şi într-un final, prin erodarea loialităţii forţelorarmate iraniene.

Protestatari din Teheran care amplaseaza obstacole pe un drum utilizat de fortele de securitate iraniene

Foto: Liderul Suprame al Iranului, Ali Khamenei (sursă foto: Facebook / Ali Khamenei)