ANALIZĂ // De ce este Rusia dispusă să suporte ani buni de sancţiuni doar pentru a menţine Ucraina dezmembrată (FOTO)

Pe 31 octombrie președintele Ucrainei, Volodymyr Zelensky a avut o întrevedere cu secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, la capătul căreia NATO a cerut Rusiei să returneze Ucrainei controlul Peninsulei Crimeea.

„Crimeea este teritoriul Ucrainei. Cerem Rusiei să returneze controlul Crimeei către Ucraina”, se arătaîn comunicatul de presă al Alianţei din urmă cu câteva zile.

În plus, Alianţă a dat de înţeles că este la curent cu faptul că estul Ucrainei este guvernat, de fapt, de Rusia (şi nu de aşa-numitele grupări separatiste). De asemenea, a dat de înţeles că este şi la curent cu încălcările drepturilor omului făcute de autorităţile ruse din estul Ucrainei.

Însă în ciuda tonului destul de categoric al NATO, este puţin probabil cacererii să i se dea curs, acum sau oricând în următorii mulţi ani, din cauza faptului că Rusia considerăUcraina critică securității ei. De fapt, importanța Ucrainei este atât de mare, încât Rusia în mod evident este dispusă să sufere ani de sancţiuni economice care şi-au spus destul de serios cuvântul asupra economiei şi asupra planurilor militare şi energetice ale Moscovei.

Este mult mai probabil că Uniunea Europeanăsă accepte, într-un final, situaţia din estul Ucrainei şi să ridice sancţiunile impuse Rusiei, decât Rusia să abandoneze Peninsula Crimeea şi estul Ucrainei. Asta nu înseamnă ca sancțiunile nu sunt importante sau că trebuie ridicate, ci doar căRusia cel mai probabil va rămâne fermă pe poziție indiferent de presiunile la care este supusă. Pe fond, Rusia (inclusiv populaţia) este obişnuită cu ideea de privaţiuni, dat fiind faptul că pe parcursul mai întregii istorii ruseşticam aceasta a fost starea de fapt.

Foto: Transportor blindat rusesc de ultima generaţie „Kurganets-25 IFV” (sursăfoto: Facebook / Armata Rusă)

De ce este Ucraina atât de importantă pentru Rusia

De sute de ani, politica externă a Rusiei a fost dominată preoponderent de aşa-numita „Strategie a Spaţiului”. Această strategie este rezultatul unei experienţe istorice presărată cu invazii succesive alePoloniei, Suediei, Lituaniei, Prusiei, Imperiului Britanic, Imperiului Francez, Imperiului Otoman, Imperiului Austro-Ungar, Imperiului German, Imperiului Mongol, şi a fost pe punctul de a fi ocupată de Germania nazistă.

Iar principalul factor care a favorizat toate aceste invazii a fost geografia plată a teritoriului pe care Rusia îl ocupă. Rusia este dominată de stepă și de câmpie şi este lipsită aproape în totalitate de râuri mari sau de mlaștini, fiind ușor de parcurs din orice direcție. Singurii factori care au ajutat Rusia în faţa diferitelor valuri de invadatori au fost pădurile dese și clima.

Prin urmare, timp de sute de ani, Rusia s-a extins teritorial cât mai mult posibil, astfel încât să pună cât mai mult spațiu fizic întrezona centrală (concentrată preponderent în jurul Moscovei) și toți posibilii invadatori din jur. Aşa se explică şi de ce Rusia este un stat atât de întins.

„Strategia Spaţiului” a atins apogeul în intervalul 1945-1991, atunci când Rusia se întindea de la Oceanul Pacific (în est), până la Munții Caucaz și Asia Centrală (în sud), la Finlanda și Oceanul Arctic (în nord) și la Berlin (în vest). De precizat că cea mai mare parte a teritorului pe care-l deține nu este esențial supraviețuirii Rusiei ca stat. Elare rolul strict de zonă-tampon.

Exact cum este şi Ucraina, Belarus, Republica Moldova, iar în perioada Războiului Rece, cum erau și Polonia, Țările Baltice, Ungaria, Cehoslovacia sau Germania de Est, printre altele.

Însă pe măsură ce graniţele fostului URSS s-au retras tot mai mult către est – sub presiunea NATO şi UE -, Ucraina a devenit cel mai important stat tampon. Asta din cauza faptului că granița de est a Ucrainei este la doar 756 kilometri distanță de Moscova. Iar terenul dintre acest două puncte este aproape în totalitate plat. În plus, Ucraina este şi unul dintre cele mai importante coridoare energetice ale Rusiei către Europa Centrală și de Vest. Prin urmare, evenimentele din 2014 au fost un adevărat dezastru pentru Rusia.

Dată fiind tendinţa tot mai pro-euroatlanticăa Ucrainei, Rusia a recurs la două tactici pe care le-a utilizat frecvent de-a lungul istoriei sale: a dezmembrat și a destabilizat Ucraina. Scopul acestei strategii fiind de a o menține cât mai slabă.

Rusia a folosit această tactica şi împotriva Poloniei, României, Germaniei, Georgiei, Republicii Moldova, Finlandei, Kîrghîzstanului și multe alte state.

Foto: Militari Ucraineni (sursăfoto: Facebook / Ministerul Apărării Ucrainean)

Unde se înscriu tacticile utilizate de Rusia împotriva Ucrainei

De-a lungul timpului, Rusia a utilizat patru tactici principale pentrua-şi asigura securitatea. Ele nu au funcţionat mereu, iar adeseori, însăşi utilizarea lor adus la crearea exct a ameninţărilor pe care erau menite săle prevină.

1. Expansiunea teritorială– principalul obiectiv al acestei tactici a fost crearea unei imense zone-tampon în jurulzoneicentrale aRusiei. Un al doilea obiectiv a fost dominaţia directă a popoarele percepute de Rusia drept o ameninţare. Ceea ce explicăşi numărul de 21 de republici care compun Federaţia Rusă. Al treilea obiectiv a fost cel al acumulării de resurse naturale cu ajutorul cărora Rusia să-şi „peticească”problemele economice. Dintre toți liderii ruși, cel care a avut cel mai mult succes în folosirea aceastei tactici a fost Stalin;

2. Dominația indirectă– principalul obiectiv al acestei tactici a fost de a asigura un control rusescde facto în țări pe care Rusia nu a dorit să le cucerească sau pe care nu le-a mai putut menţine sub control direct. Printre ţările în care această metodă este aplicat se numărăArmenia, Belarus, Kazakhstan, Kîrgîzstan, Mongoliaşi până în 2014, Ucraina. Principalele instrumente prin care dominaţia indirectă este realizată sunt serviciile de informații,politicienii autohtoni corupți sau dependența economică și militară de Rusia;

3. Destabilizarea– principalul obiectiv al acestei tactici este de a pune presiune asupra regimului unui stat perceput drept ostil (sau care ar putea deveni ostil), şi pe care Rusia nu îl poate controla în mod direct. Alteori, această metodă este menită să influenţeze evenimentele dintr-o anumită țarĂ în direcția pe care Rusia o dorește, sau de a menține statul respectiv îndeajuns de slab încât să nu poată deveni niciodată o posibilă amenințare. De-a lungul timpului, această metodă a fost folosită împotriva României, Țărilor Baltice, Poloniei, Georgiei, Republicii Moldova, sau a unor state din Asia Centrală. Iar ca instrumente, Rusia a folosit serviciile de informații, acapararea unor sectoare economice ale țărilor țintă sau crearea unor conflicte înghețate (ex. Transnistria, Abhazia, Oseția de Sud,Nagorno-Karabakh, Peninsula Crimeea sauDonbas).

4. Garantarea neutralității unui stat– de regulă Rusia aplicăaceastă tactică împotriva statelor pe care nu le poate domina nici indirect, nici direct și pe carenu le poate nici destabiliza (cel puțin nu așa ușor). Raţionamentul acestei tactici fiind că un stat menţinut neutru este reprezintă o amenințare ce poate fi ținută sub control. Această tactică a fost folosităîmpotriva Finlandei și Suediei – motiv pentru care niciuna dintre ele nu este stat-membru NATO.

Foto: Tanc rusesc „T-14 Armata” (sursă foto: Facebook / Armata Rusă)