ANALIZĂ B1.RO // Brexit cu sau fără ACORD? Dilemele premierul Boris Johnson, dispus ‘să ocolească’ legea britanică pentru a-şi duce planurile la capăt / Cronologia unei crize politice fără precedent (FOTO)

ANALIZĂ B1.RO // Parlamentul britanic a respins şi a doua solicitare a lui Boris Johnson de a fi declanşate alegeri anticipate, la scurt timp după aceea intrând în vigoare şi suspendarea parlamentului, transmite BBC.

În plus, parlamentul i-a cerut lui Boris Johnson să publice toate comunicările de la nivel guvernamental cu privire la suspendarea parlamentului şi cu privire la planurile sale de a ieşi din Uniunea Europeană fără acord. Nu în ultimul rând, a fost votată o moţiune care cere guvernului să respecte statul de drept. Această ultimă solicitare reflectând continua degradare a sistemului democractic britanic începută cu anul 2016.

Cu toate acestea, sursele BBC indică faptul că guvernul condus de Boris Johnson ar căuta modalităţi de „a ocoli” legislaţia votată de parlament, astfel încât un Brexit să se producă tot pe 31 octombrie 2019, și nu pe 31 ianuarie 2020.Boris Johnson ar intenţiona să profite de timpul în care parlamentul este suspendat pentru a negocia un nou acord cu Uniunea Europeană, dar şi pentru „a se pregăti să o părăsească fără un acord”.

„Indiferent câte piedici inventează acest parlament, voi încerca să fac un acord în interesul naţional. Acest guvern nu va mai întârzia Brexitul”, a declarat Boris Johnson la ieşirea din parlament.

Rămâne însă de văzut exact ce poate face premierul britanic pentru a duce la înfăptuirea unui Brexit pe care, tot mai mult, pare că şi-l doreşte fără un acord.

Foto: Premierul britanic,Boris Johnson, în parlamentul britanic (sursă foto: Facebook /Boris Johnson)

De ce este dispusBoris Johnsonsă accepte unBrexitfără acord

Principalul obstacol în calea formării unui acord deBrexitîntre Uniunea Europeană şi Marea Britanie a fost viitorul statut al graniței dintre Republica Irlanda (stat-membru UE) şi Irlanda de Nord (teritoriu britanic).

În momentul de față, statutul graniței dintre aceste două teritorii este reglementat atât de legislaţia europeană, cât şi de „Acordul de la Belfast” (supranumit şi „Acordul din Vinerea Mare”). Amândouă prevăd eliminarea controalelor la graniţă. Și aici premierul britanic se loveşte de o dublă-problemă.

Pe de o parte, Uniunea Europeană insistă categoric pentru includerea înacordul de Brexit a aşa-numitului „backstop” (denumirea oficială fiind de „Protocolul Irlandei de Nord”), care în esențăar obliga Marea Britanie să păstrezedeschisă granița dintreRepublica Irlanda şi Irlanda de Nord pentru o anumită perioadă de timp (nedefinită).

Pe de altă parte, „Acordul de la Belfast” ar rămâne în vigoare chiar şi după ieşirea din Uniune întrucât afost semnat doar la nivelbilateral, între Marea Britanie și Republica Irlanda – cu susținerea Statelor Unite. Ca o paranteză, semnarea acordului a fost importantăși datorităfaptului că a pus capăt violențelor cauzate de Armata Republicană Irlandeză (IRA). Ori se poate pune întrebarea cum va reacționa această organizațieîn situația în care Marea Britanie ar încălca unilateral „Acordul de la Belfast”.

Cu toate acestea,Boris Johnsona susţinut public ideea că unBrexitfără acord vaduce la închiderea tuturor graniţelor (incluzând-o aici şi pe cea dintre cele două Irlande). Afirmaţia este, însă, una falsă întrucât granița ar rămâne deschisă tocmai în virtutatea „Acordului de laBrexit„. Și acest lucru se va întâmpla cu sau fără un acord de Brexit cu Uniunea Europeană.Pe de altă parte,Boris Johnson(şi în general tabăra pro-Brexit) nu poate renunţa la această retorică (în esenţă una populistă) din cauza faptului că „închiderea granițelor” a fost una dintre principalele lor promisiuni în timpul campaniei pentruBrexit, din urmă cu câţiva ani.

Dilema lui Boris Johnson este că aplicarea „Acordului de la Belfast” ar invalida însuşi motivul pentru care mulţi britanici au optat să iasă din Uniunea Europeană. Altfel spus, s-ar demonstra că au votat dintr-un un motiv fals, în baza unor promisiuni false. Iar în situaţia în care Regatul Unit ar reinstitui, totuși,controalele la graniţa cu Republica Irlandeză, atunci Londra ar încălca unilateral Acordul de la Belfast. Gestul ar fi mai degrabă caracteristic Federaţiei Ruse decât Marii Britanii și ar putea afecta semnificativ şi puţina credibilitate externă pe care Regatul Unit o mai are.

Dilema de natura comercială a Londrei

Lăsând la o parte problema graniței dintre cele două Irlande, Marea Britanie se confruntă şi cu potenţiale probleme economice grave, generate de Brexit. O parte a lor au început deja să-şi facă simţit efectul.

Tabăra pro-Brexit, în frunte cu Boris Johnson, au propus încă din timpul mandatului fostului premier Theresey May ca Marea Britanie să-şi întărească parteneriatul economic cu Statele Unite. Însă şi aici se lovesc de o serie de probleme.

În primul rând că Statele Unite nu are, fizic vorbind, cum să fie un partener economic mai important decât Uniunea Europeană. Motivele sunt complexe şi ţin în primul rând de partea logisitică. Pur şi simplu Uniunea Europeană este mult mai aproape de Regatul Unit, iar costurile logistice sunt un aspect demn de luat în calcul de către exportatori şi de importatori pentru că pot mări preţurile la mărfuri semnificativ (în funcţie de distanţă, de durata transportului şi de modalitatea de transport). În plus, o bună parte a companiilor care operează în Regatul Unit sunt europene – motiv pentru care unele au și plecat parțial sau total.

În al doilea rând, Statele Unite (şi mai ales Donald Trump) suntmai preocupate să aplice măsuri comerciale protecţioniste. Prin urmare, este discutabil în ce măsură Statele Unite ar fi, într-adevăr, dispusă să facă un acord de liber-schimb cu Regatul Unit – un astfel de acord este fix opusul protecţionismului promovat de Donald Trump. Și chiar dacă Washington-ul ar fi de acord cu un astfel de acord, nu ar fi exclus ca el să fie foarte avantajos părţii americane şi dezavantajos Marii Britanii. Mai ales că Regatul Unit se afla într-o situaţie de negociere foarte dezavantajoasa cu Statele Unite din cauza situaţiei disperate în care s-a introdus singură în raport cu Uniunea Europeană.

În al treilea rând, lăsând la o parte retorică lui Donald Trump şi a lui Boris Johnson, un acord de liber-schimb SUA-Regatul Unit s-ar lovi de legislaţia americană. Presupunând că Johnson ar obţine acordul lui Donald Trump pentru tot ce-şi propune (lucru improbabil), orice fel de acord de liber-schimb între Regatul Unit şi Statele Unite va trebui să treacă prin Congresul american, mai exact prin Camera Reprezentanţilor, Iar aceasta este dominată de democrați, de regulă ostili lui Donald Trump. Iar Camera Reprezentanţilor are atribuţii constituţionale în legiferarea acordurilor de liber-schimb cu orice stat.

Ori Nancy Pelosi, preşedintele Camerei Reprezentanţilor a Statelor Unite, i-a transmis deja lui Boris Johnson că un acord de liber-schimb între Marea Britanie şi Statele Unite nu va trece de Congres dacă Brexitul va submina „Acordul de la Belfast” (supranumit şi „Acordul din Vinerea Mare”). Avertismentul lui Nancy Pelosi a venit pentru că, aşa cum am spus mai sus, „Acordul de la Belfast” a fost făcut cu suportul Statelor Unite.

Acest lucru îl pune pe Boris Johnson în situaţia în care să aleagă: ori menţine graniţa dintre cele două Irlande deschisă, ori nu obţine un acord de liber-schimb. Oricum ar fi, tabăra pro-Brexit are de pierdut.

Foto:Nancy Pelosi, preşedintele Camerei Reprezentanţilor a Statelor Unite (sursă foto: hepta.ro)

Boris Johnson, un eurosceptic convins și cu un istoric plin de minciuni și contradicții

Anterior intrării în politică, Boris Johnson a lucrat în presă. Timp de mai mulţi ani, el a scris pentru prestigioasele publicaţii „The Times” şi „The Daily Telegraph”, în ambele cazuri remarcându-se prin două lucruri. Redacta articole critice la adresa Uniunii Europene şi a fost acuzat de colegi că introduce minciuni în materialele sale, menite să şifoneze imaginea Comisiei Europene. El a fost şi un acerb critic al lui Jaques Delors, una dintre cele mai importante figuri în construcţia europeană a ultimilor 40 de ani.

În 2001 a intrat brusc în politică, câştigând imediat un loc parlamentul britanic, din partea Partidului Conservator. În 2003, a susţinut trimiterea de trupe britanice în Irak, pentru că doar câteva luni mai târziu să o caracterizeze drept „o greşeală colosală şi o aventură eronată”. Mai mult decât atât, a susţinut punerea sub acuzare a premierului britanic de la acea dată, Tony Blair, pentru „înalte infracţiuni” cu privire la război.

Oarecum paradoxal, în timpul mandatului că primar al Londrei, el a susţinut o iniţiativă pentru amnistierea imigranţilor ilegali. Ba chiar a criticat-o pe Theresa May (la acea dată premier) pentru faptul că nu are o politică suficient de liberală cu privire la imigranţi. Cu toate acestea, argumentul său central pentru susţinerea Brexitului a fost închiderea graniţelor pentru a stăvili imigraţia (fie ea și legală).

Foto: Premierul britanic,Boris Johnson, în parlamentul britanic (sursă foto: Facebook /Boris Johnson)

Cronologia evoluțiilorimportante de anul acesta legate deBrexit

• 9 septembrie –Camera Comunelorrespingeși a doua solicitare a premieruluiBoris Johnsonde a fi organizate alegeri anticipate și intră în vigoare suspendarea parlamentului britanic;
• 9 septembrie – Regina Elisabeta a II-a a promulgat legea care împiedică un Brexit fără acord
• 4 septembrie– Camera Comunelorrespingesolicitarea premieruluiBoris Johnsonde a fi organizate alegeri anticipate;
• 4 septembrie– Camera Comuneloraprobă o legecare împiedică ieșirea din Uniunea Europeană fără un acord;
• 3 septembrie–Boris Johnsonpierde majoritateaîn Camera Comunelor;
• 28 august–Boris Johnsoni-a cerut reginei Elisabeta a II-asă suspendeParlamentul, solicitare ce i-a fost acceptată;
• 18 august– GuvernulBoris Johnsona abrogatActul din 1972, prin care Marea Britanie a aderat la Uniunea Europeana
• 27 iulie–Boris Johnsondevine prim-ministrulMarii Britanii;
• 26 mai– „PartidulBrexit” (o formațiune anti-europeană) a câștigat alegerile europarlamentare din 2019;
• 24 mai– Theresa Mayîşi anunță demisiadin funcţia de prim-ministru al Marii Britanii;
• 10 aprilie– Uniunea EuropeanăamânăBrexitul până la data de 31 octombrie 2019;
• 5 aprilie-Theresa MaysolicităUniunii Europene o amânare aBrexitului până pe 30 iunie 2019;
• 3 aprilie– Parlamentul britanico obligăpe Theresa May să asigure unBrexit„ordonat” (adicăcu acord) sau să obţină o nouă amânareaBrexitului, în situaţia în care tot Parlamentul britanic va respinge şi următorul acord deBrexit;
• 1 aprilie– Parlamentul britanic dăvoturi indicativenegativecu privire la unreferendum pe acord, a unei prelungiri a perioadei de negocieri și a rămânerii în structurile comunitare;
• 29 martie– Parlamentul britanicrespinge, pentru a treia oara, acordul deBrexit;
• 21 martie– Uniunea Europeanărespingepropunerea Marii Britanii de amânare aBrexitului pana pe 30 iunie, stabilind ziua de 12 aprilie ca dată limită, cu posibilitatea extinderii perioadei pânăpe 22 mai în situația în care va exista un acord;
• 20 martie– Premierul Theresa Maysolicităo prelungire a perioadei deBrexitpână oe 30 iunie;
• 14 martie– Parlamentul britanicrespingeideea susţinerii unui al doilea referendum;
• 14 martie– Parlamentul britanicaprobăideea amânăriiBrexitului;
• 13 martie– Parlamentul britanicse pronunţăîmpotrivaunuiBrexitfără acord. Votul este, însă, doar consultativ;
• 12 martie– Parlamentul britanicrespingeşi al doilea acord deBrexit;
• 14 februarie– Parlamentul britanicrespingeprimul acord deBrexit.