Ce sunt armele biologice pe care le-ar deține Ucraina, cu sprijinul SUA și cât de periculoase sunt, de fapt. Rusia, acuzată de teoria conspirației

Pe fondul conflictului militar din Ucraina, Federația Rusă a acuzat guvernul de la Kiev că dezvoltă arme biologice, în cazul cadrul unui proiect finanțat de Washington. Informațiile au fost etichetate drept „fake news” de oficialii americani și ucraineni.

Programul biologic militar care s-ar afla în derulare ar fi fost descoperit de Armata Rusiei, în timpul „operațiunii speciale” desfășurate în Ucraina, a susținut pe data de 6 martie generalul-maior Igor Konashenkov, de la Ministerul Apărării, într-o conferință de presă.

„În cursul unei operaţiuni militare speciale, au fost descoperite faptele unei curăţări de urgenţă de către regimul de la Kiev a urmelor unui program biologic militar implementat în Ucraina, finanţat de Departamentul Apărării al SUA”, a declarat generalul, citat de agenția rusă TASS.

În contextul invaziei ruse, pe 24 februarie, ucrainenii ar fi fost nevoiți să distrugă urgent agenți patogeni deosebit de periculoși.

„În mod evident, odată cu începerea unei operaţiuni militare speciale, Pentagonul a avut serioase îngrijorări cu privire la dezvăluirea desfăşurării unor experimente biologice secrete pe teritoriul Ucrainei (…)

Pentru a preveni dezvăluirea faptelor de încălcare de către Statele Unite şi Ucraina a Articolul 1 al Convenţiei ONU privind interzicerea armelor bacteriologice (biologice) şi cu toxine de către ucrainean Ministerul Sănătăţii a trimis tuturor biolaboratoarelor o instrucţiune privind eliminarea urgentă a stocurilor depozitate de agenţi patogeni periculoşi”, a punctat oficialul rus.

Înainte de a lansa aceste acuzații, Ministerul Apărării din Rusia a acuzat SBU (n.r. – serviciul secret de informații din Ucraina) și batalionul Azov intenționează aruncarea în aer a unui reactor de la Institutul de Fizică şi Tehnologie din Harkov şi să acuze Forţele Armate Ruse că au lansat un atac cu rachete asupra unei instalaţii nucleare experimentale.

„SBU, împreună cu militanţii batalionului Azov, pregătesc o provocare cu posibilă contaminare radioactivă a zonei de lângă oraşul Harkov. Naţionaliştii au minat un reactor de la o instalaţie nucleară experimentală situată la Institutul de Fizică şi Tehnologie Harkov”, a mai transmis militarul.

Ce sunt, de fapt, armele biologice

Acuzațiile Rusiei la adresa Ucrainei și a Statelor Unite deschid noi ipoteze cu privire la un război biologic, ce reprezintă utilizarea toxinelor sau a agenților infecțioși precum bacterii, viruși și fungi.

De-a lungul timpului au existat multiple exemple. Înainte de secolul XX, în războaie, s-au folosit alimentele și apa cu substanțe infecțioase, s-au utilizat microorganisme, toxine și animale moarte sau vii bolnave, inclusiv pentru contaminarea hainelor.

După secolul XX s-au folosit agenți bacteriali precum Anthrax, Brucella, Tularemia, agenți variali precum Variola, virusul HIV-SIDA, precum și toxine ca Botulinum și Ricin.

Armele biologice se disting de armele chimice, nucleare sau radiologice. Vorbind strict despre cele biologice, încă din cele mai vechi timpuri s-au folosit otrăvirea fântânilor și a alimentelor cu cadavre de animale sau plante otrăvitoare ca mijloc de apărare.

Siemenowic, un general polonez de artilerie, a folosit obuze de artilerie încărcate cu salivă de la câini bolnavi de turbare pentru a le lansa asupra inamicului, în anul 1650.

În 1710, trupele rusești au catapultat cadavre infectate de ciumă împotriva armatei suedeze.

În 1763, colonelul britanic Henry Bouquet a distribuit paturi infectate cu variolă populației indiene americane, din Fort Pitt, Pensilvania.

În timpul Războiului Civil din SUA, în 1861, au fost consemnate episoade asemănătoare, otrăvirea fântânilor prin cadavre descompuse, distribuirea de pături infectate cu variolă și febră galbenă.

Foarte multe boli au fost cunoscute şi descrise chiar dacă nu se cunoştea agentul biologic implicat. Altele au fost descoperite în marea majoritate în secolul XX şi XXI. De exemplu ciuma a fost descrisă în urmă cu peste 3.000 de ani, variola din 1122 B.C., de chinezi, febra galbenă din 1600.

Din anul 1920, marile puteri au dezvoltat programe biologice, nerecunoscute oficial, motiv pentru care, la Geneva în 1925, a fost semnat Protocolul de la Geneva prin care s-a interzis utilizarea armelor biologice şi chimice în război. Acest moment a fost consemnat la 250 de ani de la Înţelegerea de la Strasbourg din 1675 referitoare la interzicerea utilizării gloanţelor şi armelor otrăvite în război. Astfel, au fost recunoscute riscurile uriașe de a utiliza armele biologice şi chimice.

Din 1942, SUA, a instituit la Fort Detrick patru laboratoare pentru cercetarea armelor biologice, ca urmare a amenințării japoneze: unul pentru toxina botulinică, altul pentru bacillus globigi şi antrax, unul pentru a produce patogeni ai plantelor şi ultimul pentru producerea pe ouă embrionate de brucella si agentul psitacozei. Desi dezvoltată intensiv, concomitent cu perfecţionarea bombelor cu fragmentaţie, nu a fost declarată utilizarea sau testarea amei biologice de către SUA.

În anul 1969 SUA a renunțat oficial la programul ofensiv de înarmare cu agenţi biologici şi a ratificat Protocolul de la Geneva din 1925. În perioada 1971-1973 americanii au distrus stocurile proprii de arme biologice şi au semnat Convenţia pentru Interzicerea Armelor Biologice şi a Toxinelor în 1972.

De asemenea, încă din anul 1929 Uniunea Sovietică deținea aproape de Marea Caspică o unitate de cercetare a armelor biologice. Rușii au negat mereu deținerea de arme biologice, dar în urma incidentului d ela Sverdlovsk, din Ural, în 1979, după ce a apărut o epidemie de antrax la un grup de cercetători care lucrau în laborator, au recunoscut că accidentul a fost determinat de cercetările militare asupra antraxului. Dezvăluirea a venit abia în 1992. Rusia comunistă afirmase inițial că totul pornise de la carnea de vită infectată cu antrax. În 1992, Rusia a anunțat închiderea programului biologic, pentru care au lucrat 24.000 de cercetători, potrivit Ancex.