Comisarul pentru drepturile omului de la Consiliul Europei: Utilizarea excesivă a arestului preventiv, cu argumente formale, încalcă drepturile omului

Thomas Hammarberg, comisarul pentru drepturile omului de la Consiliul Europei, condamnă practica statelor care folosesc sistematic și fără argumente solide măsura arestului preventiv, despre care afirmă că încalcă drepturile omului.

România se confruntă în prezent cu situația în care DNA bombardează Parlamentul cu zeci de cereri de arestare preventivă a unor demnitari pentru fapte pretins a fi comise în urma chiar și cu zece ani.

Atunci când ajung în fața instanței, invocă necesitatea măsurii prin aceea că respectivul parlamentar reprezintă pericolul social.

“Unul din patru deținuți din Europa e arestat înaintea pronunțării unei hotărâri finale de condamnare… Chiar dacă se dovedește că este nevinovat, simplul fapt că a fost în închisoare reprezintă un stigmat… Există alternative mai umane și mai eficiente“, spune Hammarberg.

Măsura arestului preventiv a fost aplicată în ultimii ani în România în mod obligatoriu, și nu excepțional, indiferent de caracterul infracțiunii sau de stadiul procesului.

Thomas Hammarberg a tras un semnal de alarmă asupra acestui fenomen încă din 2011, în cadrul unei analize, în care a precizat că în Europa 25% dintre deținuți se află în stare de arest preventiv chiar și de patru ani, fără ca o instanță să se pronunțe definitiv asupra vinovăției sau a nevinovăției acestora.

Condițiile din arest sunt, în majoritatea cazurilor, sub standard, potrivit comisarul pentru drepturile omului de la Consiliul Europei.

Efectele arestului preventiv au un impact negativ asupra vieților celor cercetați. A fost dovedit faptul că multe dintre persoanele arestate preventiv și-au pierdut serviciul, au renunțat sau au pierdut bunurile deținute, sau aju ajuns în situația de a-și pierde chiar familia.

De asemenea, chiar dacă la finalul procedurilor judiciare se arată că deținutul este nevinovat, va rămâne cu stigmatul că a fost în închisoare.

“25% din persoanele deținute în penitenciarele din Europa se află în situația de arest înaintea judecății – “arest preventiv”. Aceste persoane fie nu au fost judecate, fie sunt în așteptarea judecării unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești. Deoarece vina lor nu a fost stabilită, ei sunt considerați, în principiu, ca fiind nevinovați. Singura justificare pentru deținerea lor ar fi asigurarea unei anchete eficiente – păstrarea tuturor dovezilor existente, prevenirea interacțiunii cu martorii – sau pentru a avea certitudinea că nu vor încerca să se ascundă.
În această situație există o dilemă evidentă privind drepturile omului, astfel încât arestul preventiv ar trebui privit ca o măsură excepțională care să fie aplicată atunci când toate celelalte opțiuni sunt considerate ca fiind insuficiente. Curtea Europeana a Drepturilor Omului a arătat că arestul preventiv cu o durată îndelungată trebuie să fie reanalizat periodic și că poate fi considerat justificat doar în circumstanțe excepționale (articolul 5).

Propunerea de arest preventiv în faza urmăririi penale ar trebui admisă de către o autoritate judecătorească, după o evaluare critică a nevoii absolute pentru o asemenea decizie – iar motivele ar trebui enunțate.

Arestul preventiv în cursul urmăririi penale al persoanelor bănuite de săvârșirea unei infracțiuni ar trebui să reprezinte mai degrabă o excepție și nu o regulă”, se arată în analiza din 2011 realizată de Thomas Hammarberg, potrivit luju.ro.