Protestele de stradă au dărămât regimul Hariri: Premierul din Liban și-a anunțat demisia în urma manifestațiilor de amploare (FOTO)
Premierului din Liban, Saad Hariri, a demisionat marți după 13 zile de proteste de amploare privind felul în care conduce țara.
„Îmi pun demisia la dispoziția președintelui Michel Aoun și a cetățenilor. Nimeni nu este mai mare decât această țară și mă rog la Dumnezeu să protejez Libanul”, a afirmat Saad Hariri.
Imediat după anunțul demisiei premierului, manifestații s-au adunat în centrului Beirutului pentru a sărbători această decizie, dar au cerut și demisia președintelui Aoun.
Reamintim că aproximativ 1,3 milioane de persoane, ceea ce reprezintă 20% din populație, a participat la o manifestație impresionantă ce a avut loc pe 20 octombrie.
Foto: Hepta
Guvernul, format printr-o coaliție instabilă, este divizat și disfuncțional, incapabil sau nedoritor în a investi în drumurile aflate într-un stare execrabilă, să îmbunătățească sistemul de electricitate care duce la pene to mai dese de curent, să rezolve problema strângerii deșeurile sau lipsa de locuri de muncă pentru tineri, ca să menționăm doar puține din problemele naționale.
Unul din motivele care a declanșat actuala criză îl reprezintă o taxă de 20 de cenți pentru apelurile pe WhatsApp pe care guvernul l-a motivat printr-o serie de măsuri de austeritate menite să readucă sub control datoria publică.
Pentru că actualul cabinet aflat la putere este format dintr-o colecție largă de partide politice este imposibil ca autoritățile să răspundă pe o singură voce la aceste proteste. În termeni generali, liderii politici au încercat să simpatizeze cu protestatarii dar au apărat sistemul și au cerut teaducerea ordinii publice.
Săptămâna trecută, cabinetul de miniștri a adoptat un pachet de reforme inclusiv micșorarea salariilor parlamentarilor.
A fost înregistrată și o tentativă de intimidare a protestatarilor de către un lunetist, iar armata a folosit gaze lacrimogene împotriva manifestanților, dar mișcăriile non-violente au fost în general lăsate să se desfășoare, chiar dacă au dus la blocarea drumurilor.
Există în societate mult entuziasm privind posibilitatea unei noi identități unitare care se formează în stradă, dar și îngrijorări profunde privind diviziunile puternice politice și religioase care ar putea reapărea și să ducă la violențe. Protestele sunt lipsite de lideri și fără o agendă clară, deci și dacă vor duce la prăbușirea guvernului nu există nicio viziune pentru cine va veni la putere.