Dezvăluiri de pe front: „Nu aveam niciun drept moral să atacăm o altă țară”. Un parașutist rus a scris o carte despre primele zile ale războiului

Dezvăluiri de pe front: „Nu aveam niciun drept moral să atacăm o altă țară”. Un parașutist rus a scris o carte despre primele zile ale războiului
Foto: Hepta/Ilya Pitalev / Sputnik

În dimineața zilei de 24 februarie 2022, Rusia a atacat Ucraina. Printre cei care au participat la această invazie s-a numărat și Pavel Filatiev. Parașutistul în vârstă de 33 de ani a petrecut două luni în prima linie, după care a părăsit armata din motive de sănătate. Acum Filatiev se opune războiului. A scris o carte numită „ZOV” (n.r. chemare), în care a descris starea armatei ruse înainte de război și ceea ce s-a întâmplat în primele zile ale invaziei.

Armata rusă în ajunul războiului

„Am decis să mă întorc în armată. Primesc ordin să vin la unitate [în Crimeea]. După 10 zile primesc uniformă de vară, nu există berete de mărimea potrivită, motiv pentru care mă duc să-mi cumpăr berete.

La mijlocul lunii octombrie, încep să ne ofere uniforme de toamnă și iarnă, dar numai purtate și fără mărimi. Refuz să primesc uniforme purtate care nu se potrivesc, astfel intru în conflict cu comandanții mei. După ce m-am certat cu comandantul, mă duc să-mi cumpăr o jachetă.

Ajungem în locația în care ar trebui să facem exerciții.  Noaptea era minus, conduceam cu camioane KamAZ deschise. Mulți militari erau fără haine calde: unii nu primeau, alții refuzau să le primească. În decurs de o săptămână, aproximativ treizeci de militari din unitatea mea au fost internați la departamentul de boli infecțioase. Toți au fost prezenți la exerciții„, se arată în primele pagini ale volumului publicat.

Primele zile de război

„Următoarele zile am mers la poligonul de tragere, unde mi-am luat în sfârșit mitralieră pentru prima dată. Armele fiind ruginite. În 20 februarie a venit un ordin ca toată lumea să se adune urgent. (…) În 23 februarie a sosit comandantul diviziei, care, felicitându-ne pentru vacanță, ne-a anunțat că de mâine salariul pe zi va fi de 69 de dolari. Era un semn clar că ceva grav era pe cale să se întâmple.

În 24 februarie, m-am trezit pe la două dimineața (în spatele unui KamAZ), coloana s-a aliniat. Toată lumea a oprit motoarele, a stins farurile. Artileria cu rachete a tras la dreapta și la stânga coloanei noastre. Nu am putut înțelege: tragem în ucrainenii care avansează? Poate NATO? Sau atacăm? Pe cine se efectuează acest bombardament infernal?

Coloana a început să se miște încet. Am auzit focuri de armă și explozii în direcția în care mergeam. Unde, de ce și de ce mergem, nu era clar. Era clar că începuse un adevărat război. Mai târziu aflu că avem un ordin de a înainta la Herson. A devenit clar că am atacat Ucraina… Avem deja răniți și morți.  Comandantul nu înțelege ce se întâmplă.

În 28 februarie, aflu că cineva a împușcat o mașină civilă dintr-un BMD. În mașină se aflau o mamă și mai mulți copii, doar un copil a supraviețuit”.

Cum se simțeau soldații

„Nu aveam niciun drept moral să atacăm o altă țară, mai ales pe cei mai apropiați de noi. Când a început totul, am cunoscut puțini oameni care credeau în naziști și, în plus, voiau să lupte cu Ucraina. Nu am avut ură și nu i-am considerat pe ucraineni drept dușmani.

Cei mai mulți din armată sunt nemulțumiți de ceea ce se întâmplă acolo, nemulțumiți de guvern și de comandamenrul lor, nemulțumiți de Putin și de politicile sale, nemulțumiți de ministrul apărării care nu a servit în armată.

Toți am devenit ostatici ai multor factori și cred că am jucat prea mult. Am început un război teribil. Un război în care orașele sunt distruse și care duce la moartea copiilor, femeilor și bătrânilor”, scrie Pavel Filatiev în volumul ZOV, citat de meduza.

Urmăriți B1TV.ro și pe