Fost jurnalist român, stabilit la Paris: Pentru prima oară după 40 de ani, toate sindicatele din Franța s-au unit, între 72 și 82 la sută dintre francezi refuză reforma legii pensiilor

Senatul francez a votat pentru creșterea vârstei de pensionare cu doi ani, până la 64 de ani, în timp ce grevele generalizate împotriva revizuirii controversate a sistemului de pensii de către guvern s-au prelungit și joi. Dorin Prunilă, cetățean român și fost jurnalist stabilit la Paris, a vorbit pentru site-ul B1TV despre sindicatele și solidaritatea cetățenilor din Franța.

Noi greve generale sunt prevăzute pentru 11 și 16 martie

„De aproximativ două luni încoace, în Franța au început mai serios protestele împotriva reformei pensiilor pe care președintele Emmanuel Macron și guvernul lui vor să o aplice începând cu 1 septembrie 2023”, spune Dorin Prunilă.

Cea mai contestată prevedere a viitoarei reforme este vârsta de pensionare – 62 de ani, în prezent -, care ar ajunge progresiv la 64 ani începând cu 2030.

Oamenii sunt deranjați mai ales de forma pe care această reformă o are în prezent și asta pentru că s-au trezit peste noapte în situația în care cei care mai aveau câțiva ani până la pensionare, după o viață de muncă, vor trebui să mai lucreze câțiva ani în plus.

„Pentru prima oară după 40 de ani, TOATE sindicatele din Franța și-au unit forțele pentru a organiza și exprima refuzul categoric al marii majorități a francezilor (între 72 și 82 la sută, conform celor mai recente sondaje Elabe și Ifop) de a accepta această reformă.

Așa s-a ajuns la greva (aproape) generală din 7 martie, grevă care continuă și azi în sectoare precum transporturile (rutiere, pe calea ferată, aerian și o parte din cel public intraurban), producție de electricitate, salubritate, învățământ. Noi greve generale sunt prevăzute pentru 11 și 16 martie.

Din ceea ce am putut constata personal la Paris, sunt enorme diferențele dintre România și Franța în ceea ce privește participarea la proteste și solicitarea răspicată a dreptului la o viață decentă (salarii mai mari, condiții de muncă optime, pensii corecte, accesibilizarea prețurilor – toate astea sunt incluse în această idee).

Despre diferențele dintre grevele și manifestațiile din Franța față de România

În Franța chiar există sindicate. Când e vorba de ceea ce se consideră o amenințare gravă a dreptului la o viață decentă, toate sindicatele lasă deoparte orgolii, diferențe de opinie și orice altceva și se unesc – iar muncitorii, profesorii, tehnicienii, medicii, șoferii și toți ceilalți implica’i nu sunt sindicaliști pentru că achită cotizația trimestrială de 30 de euro, ci pentru că participă concret și solidar la diverse forme de protest.

Pe lângă cei care se duc la manifestații sau fac efectiv grevă, mulți alți francezi au găsit alte modalități de a se solidariza cu protestatarii. De exemplu, oameni care lucrează în același loc se ajută între ei cu transportul la și de la muncă (spontan, fără să le ceară cineva asta în mod special).

În autobuze sau la metrou – așa puține și supra-înghesuite cum au fost în ziua grevei generale din 7 martie – nu am auzit nici măcar o nemulțumire sau înjurătură împotriva greviștilor (țintele principale erau Macron și reforma lui „de merde”).”

Un vot al reformei dat de ambele camere ale parlamentului este așteptat până cel târziu la 26 martie

În timp ce Senatul vota reforma lui Macron, sindicatul CGT, Federația Națională a Minelor și Energiei, a avertizat cu privire la o „mare zi de sobrietate energetică”, iar rafinăria Feyzin de lângă Lyon și-a reluat greva pentru încă o săptămână.

Organizațiile de tineret au planificat un marș prin Paris joi după-amiază, în timp ce sâmbătă va avea loc o zi națională de demonstrații.

Eric Sellini, coordonatorul național al federației sindicale CGT de la gigantul energetic TotalEnergies, a declarat că muncitorii de la majoritatea unităților de livrare a carburanților au intrat din nou în grevă.

Guvernul speră să reușească să impună proiectul de lege cu sprijinul dreptei, fără a fi nevoit să recurgă la articolul constituțional cunoscut sub numele de 49.3, un mecanism controversat care permite impunerea unei legi fără un vot parlamentar.