Paralela apusului dictatorial: Gaddafi – Ceaușescu comparația preferată a presei din întrega lume

Publicat: 24 08. 2011, 17:58
Într-un moment în care întrega lume privește cu maxim interes desfășurarea luptelor pentru răsturnarea regimului Gaddafi, chiar în fieful acestuia din Tripoli, presa internațională a ales ca termen de...

Într-un moment în care întrega lume privește cu maxim interes desfășurarea luptelor pentru răsturnarea regimului Gaddafi, chiar în fieful acestuia din Tripoli, presa internațională a ales ca termen de comparație, pentru evenimentele din Libia, Revoluția Română din 1989.

„Nicolae Ceauescu era un Gaddafi al vremurilor sale: brutal, rupt de realitate, preaslăvit de un grandios cult al personalității cultivat și în final doborât de proprii oameni în urma unei revolte violente”, remarcă New Yorker similaritățile într-un articol intitulat „Vedere din București: După Revoluție”.

Publicația remarcă asemănările uimitoare dintre evenimentele din Libia, desfășurate la 20 de ani de la debarcarea cuplului Ceaușescu. „Când Bucureștiul a fost cucerit, ca și în Tripoli astăzi, mulțimea a sărbătorit, chiar dacă luptele continuau iar viitorul era neclar”.

Într-un editorial, scris pentru Daily Beast, jurnalistul Geoffrey Robertson opinează că soarta dictatorului libian nu ar trebui lăsată în mâinile celor pe care i-a asuprit atâta vreme, pentru a evita uciderea acestuia, un gest care în opinia ziaristului ar periclita viitorul unei democrații sănătoase în Libia. Drept exemplu exemplu autorul oferă bineînțeles soarta soților Ceaușescu, caracterizată drept „justiție de tip cangur cu sentințe prestabilite”.

Similitudinile nu se opresc aici newsmax.com făcând comparația între complexul subteran al lui gaddafi din Tripoli și tunelurile construite de Ceaușescu în București, deși remarcă că celui din urmă nu i-au folosit la nimic în 1989.

Într-un articol despre soarta copiilro dictatorilor Slate face o nouă comparație cu familia Ceaușescu și mai precis cu Nicu Ceaușescu, ale cărui abuzuri îl fac potrivit siteului demn de o poziție în panoplia cruzimilor odraslelor de „stăpâni de țări”. „Nicu avea o cameră de tortură și colecționa lenjeria intimă a victimelor”, relatează articolul citând un fost ambasador american la București.

Prin contrast Valentin este oferit drept exemplu pozitiv al tipului de fiu de dictator neînregimentat politic, care după ce a fost încarcerat pentru scurt timp a fost eliberat în 1990 și a trăit o viață liniștită.

Rămâne de văzut care va fi soarta celor șase fii ai lui gaddafi cu atât mai mult cu cât rebelii nu par a fi îndurători cu membrii regimului după cum s-a văzut prin asasinarea unui general care le-a căzut în mâini.