Povestea traumatizantă a unei familii din Mariupol. Un tată a supraviețuit în lagăr și a mers la Moscova după copiii lui: „Ai 5 zile să vii să ne iei, altfel ne dau”

În vârstă de 39 de ani, Yevhen și cei trei copii ai săi, Matvey de 12 ani și surorile lui mai mici, Sviatoslava de 9 ani și Oleksandra de 5 ani, locuiesc acum la Riga, în Letonia.

Acesta este finalul fericit al unei povești traumatizante, în care familia a fost despărțită două luni, potrivit meduza.io.

Viața familiei a fost dată peste cap nu numai de distrugerea orașului lor, ci și de politica rusă de strămutare în masă a cetățenilor ucraineni. După declanșarea invaziei ruse, Yevhen a fost dus în lagărul de prizonieri din Olenivka, în timp ce copiii au fost duși în Moscova.

Eveniment - 09 sep, 23:56

Autoritatea Națională Sanitară Veterinară vrea să scoată din farmaciile de profil soluțiile de deparazitare pentru animale, după ce zeci de copii au ajuns la spital

Un bărbat din Mariupol a supraviețuit în lagăr și a mers la Moscova după copiii lui

Yevhen a povestit pentru sursa citată cum a supraviețuit captivității în lagăr, cum și-a salvat copiii și cum a ajuns cu ei în Letonia.

La început, în timpul bombardamentului, el și copiii lui s-au ascuns în subsolul casei lor, însă adăpostul improvizat nu i s-a părut de încredere, așa că a decis să se mute în apartamentul părinților fostei soții, într-o clădire nouă, aproape de uzina metalurgică Azovstal.

„(În 24 februarie), lucram ca operator de macara. Când am aflat că a început războiul, m-am gândit imediat ce să fac cu copiii. Am plecat de la serviciu, m-am dus acasă, am luat mâncare, apă și haine și ne-am adăpostit în subsol. Nici măcar nu a trebuit să le explic ce se întâmplă, ei au înțeles.

Când bombardamentele au început, mi-am dat seama că am putea fi îngropați de vii printre ruine. Așa că am plecat, ne-am dus la casa părinților fostei mele soții, am stat câteva zile cu ei și, pentru că au ajuns bombardamentele și în zona aceea, am luat o saltea gonflabilă și ne-am dus toți șase în subsolul blocului lor”, a povestit bărbatul.

La sfârșitul lunii martie, soldați ruși le-au devenit „vecini”, „au înființat o bază acolo și și-au instalat echipamentul”. Pe 7 aprilie, militarii separatiști din Republica Populată Donețk au intrat în adăpostul lor: „Vrem să vă evacuăm într-un loc sigur, pentru că va avea loc o curățare brutală efectuată de unități cecene. Aveți o jumătate de oră să împachetați”.

Bărbatul, copiii lui și alte persoane au fost urcate într-un microbuz și duse la Vinogradne, un sat de la marginea orașului Mariupol.

„Ne-au confiscat toate obiectele ascuțite și au început să ne percheziționeze bagajele. S-au uitat chiar și în șosete. S-au uitat prin documentele mele și au văzut că eram fost militar. Și-au frecat mâinile: „Ei bine, bine, bine”.

Apoi ne-au închis pe mine și pe copiii mei într-o cameră separată, ne-au spus să așteptăm și au plecat cu documentele noastre. Am stat acolo până seara. Apoi a venit un autobuz (pentru toți cei care fuseseră în adăpostul anti-bombă), precum și o mașină separată pentru mine.

Bărbatul a fost arestat și separat de cei mici

Mi-au spus: „Nu-ți face griji, pleci doar câteva ore pentru a rezolva lucrurile cu documentele tale”. Am luat actele, inclusiv certificatele de naștere ale copiilor mei. Speram să mă întorc în două sau trei ore.

M-au dus în satul Bezimenne de lângă orașul Novoazovsk, unde ucrainenii erau interogați. După ce soldații ruși m-au interogat, m-au legat, mi-au acoperit capul, m-au urcat într-o mașină și m-au dus la centrul de detenție temporară Novoazovsk. Apoi a venit un tip și lucrurile s-au complicat: „Nu știți în ce v-ați băgat. Va fi rău: o să-ți pun întrebări și, dacă văd că minți, ori o să-ți lovesc rotula, ori să te înjunghii oriunde vreau”.

M-au dezlegat a doua zi, când m-au adus la alt interogatoriu. Mai întâi m-au fotografiat, apoi m-au condus la celulă. Am stat acolo încă câteva zile, apoi ne-au înghesuit pe toți 17 într-un microbuz, ca pe niște animale, ne-au adus la Unitatea de Crimă Organizată din Donețk, unde ne-au fotografiat din nou pe toți și apoi ne-au luat amprentele.

Erau mai mulți anchetatori acolo. Mi-au pus aceleași întrebări standard: „Care este relația ta cu Batalionul Azov?”. Am explicat din nou situația, apoi m-au dus într-o celulă de șase persoane în care erau deja 60 de persoane. Toată lumea a respirat prin crăpătura dintre ușă și podea și practic nimeni nu a vorbit, pentru că încercam să economisim oxigen. Angajații de acolo ne-au cumpărat două pâini și două sticle de apă. Am stat așa vreo 24 de ore”, a mai povestit acesta.

Yevhen a petrecut 45 de zile la Olenivka

De acolo, a fost dus la mai multe secții de poliție din Donețk, pentru ca într-un final să ajungă la Olenivka. În total, Yevhen a petrecut 45 de zile în tabără.

Până la Donețk a mers pe jos cu mai mulți ucraineni. Acolo, a așteptat să i se spună ce s-a întâmplat cu copiii lui. „A venit o femeie, mi-a dat actele și mi-a spus: „Certificatele de naștere ale copiilor tăi nu sunt aici, pentru că astăzi, la ora 5:00, copiii tăi au fost luați la Moscova”.

Eram înnebunit, copiii mi-au fost duși în aceeași zi în care am fost eliberat! Mi s-a dat numărul unde aș fi putut vorbi cu agenția de servicii sociale responsabilă de plecarea lor. Nu aveam o cartelă SIM locală și nu era nicio modalitate de a cumpăra una (din cauza cozilor lungi). Dar am reușit să folosesc telefonul unui soldat pe care l-am întâlnit afară”, a spus Yevhen.

Oamenii de la serviciile sociale au încercat să îl mintă că cei trei copii vor fi aduși înapoi în țară

Bărbatul s-a decis să se întoarcă acasă la Mariupol, să vadă în ce stare este casa lui.

„Când am ajuns la Mariupol, mi-am dat seama că nu puteam face nimic acolo. Erau rămășițe umane (pe străzi) și câini care rodeau brațe și picioare umane. Am sunat niște prieteni care locuiau în afara orașului și m-au primit. Am locuit cu ei două sau trei zile și am găsit de lucru la o pensiune din Melekino, făcând mici reparații.

La o săptămână după sosirea pe teritoriul Rusiei, Matvey și surorile sale au primit, în sfârșit, permisiunea să-și sune tatăl. Au vorbit cu el pentru prima dată în aproape 60 de zile.

„Tată, ai maximum cinci zile să vii să ne iei, altfel ne vor adopta”. (Asistenții sociali) se oferiseră fie să-i trimită la o familie, fie la un orfelinat. Copilul le-a spus categoric că până nu va vorbi cu mine nu va lua o decizie. Am început să-mi sun prietenii, cunoscuții, am cerut bani pentru a ajunge la Moscova, m-am rugat și am încercat să împrumut câțiva. Dar în timp de război, asta e destul de greu”, a povestit bărbatul.

Scrisoare pe adresa președinției ruse

Voluntarii au contribuit la finanțarea călătoriei lui pentru a-și aduce copiii acasă. Și în timp ce  bărbatul călătorea cu trenul de la Rostov-pe-Don la Moscova, asistenții umanitari au transmis o scrisoare către președinția rusă.

Revederea cu copiii săi a avut loc pe 19 iunie. După completarea formularelor, familia era din nou împreună. Din cauza ostilităților, întoarcerea la Mariupol nu a fost posibilă. Prin urmare, au decis să ceară azil în Letonia, iar pe 22 iunie au ajuns cu autobuzul la Riga.

„Copiii mi-au spus mai târziu că li s-au arătat filme despre război, crimă și unul despre o fată care ucide câini și le coase pieile. Nu știu pentru ce îi pregăteau. Pentru ce au nevoie de toate aceste examene medicale? Doar pentru a le cunoaște starea de sănătate? Nu vei putea niciodată să mă convingi de aceea (…) Mi-am petrecut o jumătate de zi completând declarații și semnând formulare. Când totul a fost gata, copiii și-au împachetat lucrurile și am plecat în sfârșit”, a mai spus Yevhen.