Primăvara arabă: Unele state din Orientul Mijlociu sunt încă devastate de războaie civile, la cinci ani de la revolte
”Primăvara arabă” este o sintagmă care a sugerat întotdeauna ideea de tranziție pașnică de la autoritarism la democrație. Jurnaliștii de la The Independent, care prezintă o scurtă radiografie a celor cinci ani care au trecut de la izbucnirea „Primăverii arabe”, susțin că această denumire implică o privire supra-simplificată asupra revoltelor din 2011 și niște așteptări mult prea optimiste cu privire la rezultatele acestora.
La cinci ani de la evenimentele din 2011, rezultatul revoltelor este dezastruos, ținând cont de faptul că multe dintre statele în care au existat astfel de evenimente la momentul respectiv sunt încă scena unor războie sau a unor frecvente episoade de violență, notează sursa citată.
Siria, Libia și Yemen sunt state devastate de războaie civile care, în acest moment, nu dau niciun semn că s-ar putea încheia prea curând. De asemenea, în Egipt și Bahrain, drepturile civile sunt în prezent mult mai restrânse decât înainte de 2011. Doar Tunisia, țara în care a început valul de revolte din regiune, asistăm la o schimbare radicală, oamenii având mai multe drepturi decât în urmă cu cinci ani.
Unele dintre mișcările de stradă au eșuat pentru că tabăra pe care oamenii o contestau a fost mai puternică. Este cazul situației din Bahrain, unde revendicările majorității șiite privind drepturile democratice au fost zdrobite de monarhia sunită. Și în conflictul din Siria, elementul sectar a fost predominant, deși la baza războiului s-au aflat și elemente politice și sociale.
Mișcările islamice au fost principalul canal de exprimare a opoziției față de status quo, însă contestatarii nu prea știau cum ar putea fi schimbată situația în care se aflau. Este cazul Egiptului, unde protestatarii nu au reușit să preia puterea, iar membrii Frăției Musulmane au constata că succesul în alegeri nu este sinomin cu deținerea puterii totale.
În urma revoltelor a existat o schimbare reală în balanța de putere din lumea arabă, cu Arabia Saudită și monarhiile din Golf care au preluat puterea de la statele naționaliste seculare.
Faptul că rebelii care încercau să răstoarne dictaturile din Siria și Libia au fost susținuți de monarhiile absolute din Golf, a fost unul dintre paradoxurile Primăverii arabe.
Occidentul a jucat un rol foarte important în sprijinirea revoltelor împotriva liderilor din regiune, dorind să vadă cum conducători ca Muammar Gaddafi și Bashar al-Assad sunt înlăturați de la putere. Însă liderii occidentali nu s-au gândit prea mult cu ce ar putea fi înlocuite aceste regimuri, arată jurnaliștii de la The Independent. De asemenea, Occidentul nu a prevăzut faptul că războiul civil din Siria va destabiliza Irakul și va duce la reaprinderea tensiunilior dintre șiiți și suniți.
O greșeală și mai mare a fost că s-a pierdut din vedere faptul că opoziția armată din Siria și Irak a devenit dominată de extremiștii jihadiști, mai arată sursa citată.