Vineri este o zi extrem de importantă pentru diplomaţia românească! Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) va decide prin vot cinci noi membri ai Consiliului de Securitatea. România candidează împotriva Estonia pentru un loc de membru neparmanent în mandatul 2020 – 2021. Votul de la New Yorkîn care se va decide cine primeşte mandatul va începe la ora 17.
Consiliul de Securitate este cel mai puternic organ din sistemul Naţiunilor Unite şi este singurul organism mondial care poate autoriza un război. Acesta este format din 5 membri permanenţi (Statele Unite, Rusia, China, Franţa şi Marea Britanie) şi alţi 10 membri nepermanenţi, aleşi din fiecare regiune pentru un mandat de 2 ani.
Din 2020, devin disponibile cinci locuri – două pentru Africa, unul pentru regiunea Asia-Pacific, unul pentru America Latină şi Caraibe, şi unul pentru Europa de est, deţinut de Polonia şi pentru care acum candidează România şi Estonia.
România pleca drept mare favorită în momentul anunţării candidaturii pentru locul din Consiliul de Securitate al ONU, dar intenţiile anunţate public de Liviu Dragnea şi de premierul Dăncilă de mutare a Ambasadei României din Israel de la Tel Aviv la Ierusalim au pus în mare pericol şansele noastre deoarece au atras protestele statelor arabe care în mod tradiţional sprijineau România pentru poziţionarea sa neutră privind conflictele din regiune.
De altfel, imediat după declaraţia premierului Dăncilă, din timpul unei deplasări la Washington, regele Iordaniei, Abdullah al II-lea şi-a anulat vizita pe care trebuia să o efectueze în România şi în care trebuia să discute cu preşedintele Iohannis despre sprijinarea candidaturii României.
Ulterior, diplomaţia românească a făcut eforturi considerabile pentru a mai remedia situaţia şi a încerca să recâştige sprijinul statelor arabe pentru a salva această candidatură şi a câştiga un nou loc în Consiliul de Securitate al ONU.
Pentru a fi aleasă în Consiliul de Securitate al ONU, o ţară trebuie să obţină sprijinul a două treimi din membrii Adunării Generale, adică cel puţin 129 de voturi din partea celor 193 de state membre cu drept de vot ale Naţiunilor Unite. Frecvent se întâmplă însă ca regiunile să decidă în cercul lor ce ţară să susţină pentru ocuparea locului vacantat, eludând astfel un proces electoral concurenţial. De fapt, astfel se întâmplă la actualele alegeri de la ONU în toate regiunile cu excepţia Europei de est: Nigeria şi Tunisia concurează pentru cele două locuri ale Africii, Vietnamul pentru cel al Asiei şi insulele Grenadine pentru locul regiunii America Latină/Caraibe.
Deşi nu au drept de veto, cei zece membri nepermanenţi ai Consiliului de Securitate au putere şi influenţă, în primul rând pentru că mare parte din activitatea Consiliului de Securitate al ONU se desfăşoară prin consens.Atunci când este nevoie de consens, un singur membru, fie şi o ţară mică, poate exercita o influenţă considerabilă asupra rezultatului dezbaterii de pe agendă. Totodată, pentru a fi adoptată, orice rezoluţie a Consiliului de Securitate are nevoie de cel puţin nouă voturi favorabile (şi niciun veto), aşa încât membrii nepermanenţi au posibilitatea de a bloca acţiunile Consiliului. În 2018, de exemplu, patru rezoluţii propuse de un membru permanent nu au reuşit să strângă cele nouă voturi favorabile necesare.
Una din caracteristicile definitorii ale Consiliului de Securitate al ONU a fost în ultimii ani divizarea crescândă dintre cei cinci membri permanenţi, în special între Rusia şi China şi Occident. Or, în acest context, grupul celor zece membri nepermanenţi s-a impus ca o forţă în creştere, capabilă să împingă lucrurile.
România a mai ocupat de patru ori această poziţie, în anii 1962, 1976-1977, 1990-1991 şi 2004-2005.