„Sânge pentru petrol”. Politico, analiză despre liderii controversați de pe mapamond care vând Europei energie murdară

Europa curtează câteva regimuri extrem de dubioase pentru petrol și gaze. Invazia brutală pe care a lansat-o Vladimir Putin asupra Ucrainei îi pune pe liderii UE în situația de a-și petrece vara tatonându-i pe cațiva dintre cei mai autocrați șefi de stat din lume, de la promotori ai războiului, la cei care încalcă drepturile omului și poluatori în serie, transmite Politico.

Rusia

Relațiile cu Rusia sunt la un minim istoric, pe măsură ce armata rusă continuă să lovească orașele ucrainene și să ucidă civili. Senatul SUA dat joi un vot în unanimitate prin care îi cere lui Antony Blinken, șeful diplomației americane, să încadreze Rusia ca stat sponsor al terorismului.

Arabia Saudită

Există o mulțime de controverse legate de Arabia Saudită, iar prințul moștenitor bin Salman o știe. Deși Regatul asigură mai puțin de 10% din importurile totale ale Europei, țara are un cuvânt greu de spus în acțiunile OPEC și, prin urmare, în ceea ce privește starea pieței globale.

Președintele american Joe Biden a efectuat deja o vizită în Orientul Mijlociu în această lună pentru a încerca să sporească producția, abandonând poziția anterioară, când promitea că va transforma regatul saudit într-un „paria”. Nu este vorba doar despre uciderea jurnalistului Khashoggi. O coaliție condusă de Arabia Saudită continuă un război sângeros în Yemen, război în care au fost uciși mii de oameni. Autoritățile saudite reprimă disidența și activiștii din zona drepturilor omului.

Iran

Republica Islamică are cele mai mari rezerve de gaz din lume, însă exploatarea lor de către fabricile și gospodăriile europene implică multă politică, având în vedere că sancțiunile referitoare la programul nuclear al Iranului blochează orice transport legal de petrol sau gaze.

Mai mult, Iranul continuă să își reprime poporul, agențiile naționale de securitate fiind acuzate de numeroase încălcări ale drepturilor omului și forțele iraniene profund implicate în războiul civil din Siria.

Egipt

Președintele egiptean Abdel Fattah el-Sisi a fost recent la Berlin, acolo unde a convenit să livreze Germaniei mai mult gaz și hidrogen ca parte dintr-un acord de cooperare. El a fost și la Paris pentru discuții cu omologul francez, Emmanuel Macron.

În luna iunie, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen a anunțat un acord pentru a aduce în Europa mai mult gaz din Egipt și Israel.

Cu toate acestea, regimul autoritar al lui el-Sisi are probleme mari în ceea ce privește respectarea drepturilor omului.

„Mii de critici ai guvernului, inclusiv jurnaliști și apărători ai drepturilor omului, rămân închiși pentru acuzații motivate politic”, susține Human Rights Watch.

Qatar

Condus de șeicul Tamim bin Hamad Al Thani, Qatarul poate fi considerat mic, dar are în desfășurare două lucruri mari în acest an – stadioanele de fotbal, având în vedere că urmează Cupa Mondială, un eveniment care a forțat țara să își abordeze îndelungatele probleme referitoare la maltratarea lucrătorilor migranți, respectiv cererea bruscă a Europei pentru resursele sale bogate de gaz.

Azerbaidjan

Azerbaidjanul a fost vehiculat de mult drept o alternativă pentru aprovizionarea cu energie, dar are și el problemele sale. În 2020 a avut loc războiul pentru Nagorno-Karabakh împotriva forțelor armene, iar liderul ereditar al țării, Aliyev, are probleme cu respectarea drepturilor omului. Statul a fost acuzat de fraudă electorală, de cenzurarea libertății presei și de reprimarea opoziției.

Algeria

Premierul italian Mario Draghi – astăzi interimar – a asigurat noi livrări de gaze din Algeria după o întrevedere cu președintele Abdelmadjid Tebboune. În baza unui acord finalizat în această lună, compania algeriană de stat din domeniul energiei, Sonatrach, și Eni a Italiei vor dezvolta un zăcământ de petrol și vor comercializa încă 9 miliarde de metri cubi de gaz până în 2024, o situație care va transforma țara în principalul furnizor de gaze pentru Italia, plasând-o deasupra Rusiei.

Pe de altă parte, Algeria are propriile sale motive să folosească gazul pe scena politică, având în vedere că susține mișcarea de independență din Sahara Occidentală și este într-un îndelungat conflict diplomatic cu Marocul, care pretinde controlul teritoriului. Această situație a determinat deja Algeria să anuleze un acord de cooperare cu Spania, care susține Marocul, și stârnește suspiciunea că energia ar putea fi folosită ca avantaj într-un conflict complet diferit. Guvernul a fost acuzat și de represiune împotriva opoziției, și de cenzurarea libertății de expresie.

SUA

SUA a promis că va ajuta Europa cu gaz natural lichefiat, însă nu va reuși să acopere livrările rusești de una singură, așa că administrația americană a promis că își va folosi instrumentele diplomatice pentru a facilita livrări din alte zone.

Deși SUA este o democrație robustă, s-a confruntat pe 6 ianuarie 2021 cu asaltul de la Capitoliu și nu se știe în ce direcție se va îndrepta țara după următoarele alegeri prezidențiale.

Norvegia

Norvegia este de multă vreme un furnizor major de combustibili fosili pentru țările UE, acoperind aproape o zecime din importurile europene de petrol, respectiv circa un sfert din importurile de gaz. Un acord perfectat în iunie prevede livrări suplimentare.

Deși nu există nicio îndoială cu privire la prestigiul democratic al Norvegiei, buna sa credință în materie de politici climatice este ceva mai șubredă, câștigând sume uriașe din vânzărilede petrol și gaze în timp ce își împinge propria economie către tranziția verde.

Țările de Jos

Țările de Jos este de asemenea o democrație robustă, dar și cel mai mare producător de gaze din UE. Chiar și așa, uriașul zăcământ de gaze de la Groningen urmează să fie dezafectat în 2023 deoarece a provocat cutremure.