Sistemul de apărare anti-rachetă american este testat insuficient, iar infrastructura nu e completă. Problemele concrete cu care se confruntă (FOTO)

Sistemul de apărare anti-rachetăamerican, din care face parte şi baza de la Deveselu, nu a fost testat suficient şi existăîntârzieri în construirea bazei de apărare anti-rachetă din Polonia, se aratăîntr-o analiză concepută de The Naţional Interest.

Astfel, Agenţia de Apărare Anti-rachetă (MDA) din Statele Unite a efectuat doar şapte din cele 11 teste planificate în 2018, sau doar 64%, potrivit unui studiu al Biroului pentru Responsabilitatea Guvernamentală (GAO). În plus, construirea sistemului antiracheta din Polonia a fost întârziat cu 18 luni din cauza unor problemele cu contractorii.

Potrivit publicaţiei americane, din aceste motive, sistemul anti-rachetănu ar opera la eficiențala care ar trebui să o facă.

„Testarea pentru faza a III-a a EPAA (Abordarea Europeană Graduală Adaptivă – n.r.) împotriva ameninţărilor planificate a fost redusă substanţial, iar alte teste esenţiale au fost amânate până la livrare”, a indicat Biroul pentru Responsabilitatea Guvernamentală (GAO).

„Oficialii MDA consideră testarea EPAA pentru livrarea completă a fazei a III-a. Cu toate acestea, cele mai bune practici de orientare şi achiziţie ale Departamentului pentru Apărare (DOD) subliniază importanţa testelor pentru a înţelege amploarea capacităţilor şi modul de desfăşurare a acestora.

Întârzierea de 18 luni în faza a III-a a EPAA oferă MDA (Agenţia de Apărare Antirachetă americană- n.r.) posibilitatea de a efectua teste suplimentare şi de a colecta mai multe date despre performanţă. Această testare ar putea oferi militarilor mai multe informaţii şi încredere în capacitatea sistemului de a proteja aliaţii noştri împotriva posibilelor ameninţări cu rachete balistice”, a adăugat Biroul pentru Responsabilitatea Guvernamentală (GAO).

Pe de altă parte, potrivit analiştilor STRATFOR, Administraţia Trump pare să fie conştientă de aceste vulnerabilităţi. Aşa se explică de ce, pe 17 ianuarie 2019, preşedintele american, Donald Trump, a solicitat testări adiţionale ale interceptoarelor SM-3 Block IIA (utilizate în scutul anti-racheta).

Foto: Două distrugătoare americane şi unul sud-coreean, toate dotate cu sistemul balistic „Aegis”(sursă foto: hepta.ro)

Cum a planificat Statele Unite fazele de implementare ascutului anti-rachetă

Denumit „Abordarea Europeană Graduală Adaptivă (EPAA)”, proiectul are trei faze de implementare. Construirea lui a început în timpul Administraţiei Obama (deşi planurile au fost concepută încă din timpul mandatului lui George W. Bush);

• Faza I – a fost finalizată în 2012, şi a prevăzut construirea unei staţii radar în Turcia şi a unui centru de comandă în Germania. Acesta din urmă sprijină navele Marinei americane, echipate cu rachete Aegis (din care derivă rachetele-interceptor „SM-3 Block IIA”, utilizate la Deveselu);
• Faza a II-a – a fost finalizată în 2016, odată cu intrarea în funcţiune a bazei „Aegis Ashore” din România (în speţă baza de la Deveselu);
• Faza a III-a – este cea în care au avut loc întârzierile şi în cadrul căreia ar fi trebuit să fie construită baza „Aegis Ashore” din Polonia.

Foto: Rachetă balistică intercontinentala rusească, „RS-28 Sarmat” (sursă foto: nationalinterest.org)

Ce dotări au bazele „Aegis Ashore”, din cadrul scutului anti-rachetă

Bazele sunt dotate cu radare „SPY-1”, care pot detecta aparate de zbor aflate la o distanţă de aproximativ 300 de kilometri. În plus, sunt dotate şi cu 24 de rachete-interceptor „SM-3 Block IIA”, cu o rază de acţiune de aproximativ 2.500 de kilometri. „SM-3 Block IIA” fiind, de fapt, un derivat alrachetelor balistice”Aegis”.

Scopul bazelor anti-rachetă „Aegis Ashore”

Sistemul anti-rachetăare ca scop doborârea rachetelor balistice cu rază scurtă, medie şi intermediare din Iran şi foarte probabil, şi din Federaţia Rusă.

Potrivit The Naţional Interest, Iranul ar fi construit un arsenal de rachete balistice, inclusiv rachete balistice cu rază intermediară (IRBM), care ar putea fi, teoretic, armate cu focoase nucleare, dacă Iranul le va dezvolta.

Un astfel de program este, însă, extrem de costisitor şi de lungă durată. El implică progrese tehnologice ce vizează miniaturizarea încărcăturii nucleare suficient de mult încât să încapă pe o rachetă. Mai implica, de asemenea, dezvoltarea unei tehnologii suficient de avansate încât să permită racheta să poată intra şi ieşi din atmosferă, fără să explodeze.

Toate aceste progrese necesitămult timp şi multe resurse financiare şi umane, resurse pe care este discutabil dacă Iranul le posedă, dată fiind degradarea economiei sale, ca urmare a sancţiunilor economice şi a conflictelor armate din proximitatea sa.

Foto: Rachetă-interceptor „SM-3 Block 1A” (varianta cu raza mult mai scurtă de acţiune decât cea utilizată la Deveselu) (sursă foto: hepta.ro)