Un nou raport publicat în America spune că România a găzduit o închisoare secretă a CIA, cu 6 suspecți de terorism deținuți

Un nou raport intitulat „Globalizing Torture” relevă faptul că România a găzduit o închisoare secretă a CIA, unde ar fi fost deținuți 6 suspecți de terorism, și a permis folosirea spațiului său aerian pentru operațiuni secrete ale CIA.

Raportul a fost dat publicității, marți, de Open Society Justice Initiative și identifică 54 de ţări care au facilitat programul CIA de detenţie, extrădare extraordinară şi interogare în anii de după atentatele teroriste de la 11 septembrie.

Documentul strânge datele existente până în prezent cu privire la acest subiect. Amrit Singh, autoarea raportului, a declarat că a găsit dovezi că 25 de state din Europa, 14 din Asia şi 13 din Africa au acordat asistenţă CIA, în afară de Canada şi Australia.

Printre acestea se numără Thailanda, România şi Lituania, unde au fost înfiinţate închisori, dar şi Danemarca, ce a facilitat operaţiunile aeriene ale CIA, şi Gambia, care a arestat şi a predat deţinuţi agenţiei.

Despre faptul că România a găzduit o închisoare secretă a CIA s-a amintit prima dată la 6 noiembrie 2005 de Human Rights Watch.

Un alt raport al Consiliului Europei din 2006 a confirmat „că existenţa unei instalaţii secrete de detenţie poate fi presupusă în România” şi a constatat că România poate fi trasă la răspundere pentru complot cu programul CIA de detenţie şi extrădări extraordinare.

În august 2009, foşti oficiali americani din serviciile de informaţii au dezvăluit pentru New York Times că Kyle D. Foggo, la vremea respectivă directorul principalei baze logistice a CIA din Frankfurt, a supravegheat construcţia a trei centre de detenţie CIA, „fiecare construit pentru a găzdui şase deţinuţi”.

Ei au adăugat că „o închisoare a fost într-o clădire renovată de pe o stradă aglomerată din Bucureşti”.

În septembrie 2011, comisarul pentru drepturile omului din cadrul Consiliului European Thomas Hammarberg a declarat că România s-a aflat printre cel puţin şapte ţări care au găzduit „black sites”.