Uniunea Europeană, tot mai dependentă de gazul rusesc. Producţia României, în scădere (FOTO)

Importurile de gaz rusesc ale Uniunii Europene au crescut, în paralel având loc o scădere a producţiei din Europa, dar şi cu o scădere foarte uşoară a consumului, se arată în datele Comisiei Europene.

Tendinţa generală este, însă, de creştere a dependenţei Uniunii Europene de gazul rusesc, o evoluţie cu potenţial îngrijorător ţinând cont că gazul rusesc întotdeauna a avut şi un preţ politic. De decenii, Rusia a combinat avantaje la preţ ale gazului sau cu concesii de natură politică sau geopolitica. Aceste oferte fiind făcute ţărilor prin care tranzitează gazul rusesc (cum ar fi Ucraina) sau ţărilor destinaţie (cum ar fi Germania).

În plus, Rusia speculează o piaţă europeană a gazului destul de fragmentată şi construieşte gazoducte, chiar cu susţinere europeană (preponderent germana) şi încearcă să contracareze proiectele europene, menite să diversifice sursele de gaze ale Uniunii Europene (ex. Conducta Trans-Anatoliană).

Foto: Stație de comprimare aparținând gigantului rus Gazprom (sursă foto: Facebook / Gazprom)

Ce producţie a avut Uniunea Europeană, per ansamblu, în primele trei luni ale lui 2019

Potrivit Comisiei Europene, producţia de gaz a Uniunii Europene a scăzut cu aproximativ 8%, comparativ cu aceeaşi perioadă a anului 2018. Scăderi au fost înregistrate inclusiv în România, a cărei producţie s-a diminuat cu 3%.

Diminuarea producţiei se încadrează într-o tendinţa generală de scădere a producţiei Uniunii Europene, lucru care a dus la creşterea importurilor.

Astfel, în primele trei luni, importurile au fost de 100 miliarde metri cubi, cu 15% mai mari decât în primele trei luni ale lui 2018, având o valoare estimată la 75 miliarde Euro).

În total, în Q1 al 2019, Uniunea Europeană a avut o producţie de 30,8 miliarde metri cubi (cu 8% mai mică decât în Q1 al 2018). Iar cererea totală de gaz natural în ţările Uniunii Europene a fost de 163,1 miliarde metri cubi/an.

Pe primele trei luni ale lui 2019, vorbim de un deficit de -132,3 miliarde metri cubi / an, care trebuie acoperit cumva.

Foto: Parte a gazoductului Nord Stream II, menită să transporte 55 de miliarde de metri cubi de gaz din Rusia, direct în Germania (sursă foto: hepta.ro)

Care sunt sursele de import ale gazului consumat în Uniunea Europeană

La fel ca şi în trecut, sursele de import sunt destul de diversificate, însă în cea mai mare parte a lor, a fost înregistrată o scădere a importurilor…cu mici excepţii, una dintre ele fiind Rusia. Asta pentru căgazul care nu a mai fost importat din Norvegia şi din Algeria a trebuit să vină de undeva. Şi a venit prepondent din Rusia şi din ţări exportatoarede gaz lichefiat (LNG).

• Federaţia Rusă – numai puţin de 40% din gazul consumat de Uniuea Europeană în primele trei luni ale acestui ani au provenit din Rusia. Podnerea este cu 5% mai mare decât în 2018;
• Norvegia – importurile de gaz norvegian au scăzut sub 31%. Asta în condiţiile în care în 2018 importurile de gaz norvegian aveau o pondere de 35%. De notat este faptul că şi producţia Norvegiei a scăzut, cu 10%, ceea ce înseamnă că va şi exporta tot mai puţin;
• Algeria – importurile din Algeria au scăzut cu 41%;
• Libia – importurile de gaz libian au crescut cu 10%, însă ponderea acestei țărî pe piaţa europeană este de doar 1%;

Din cauza poziţionării geografice și a cantității limitate de gaz exportat, nu toate aceste surse sunt foarte relevante pentru securitatea energetică a Uniunii Europene. De exemplu, gazul din Libia s-a dus doar in Italia, iar cel din Algeria s-a dus preponderent către Franța, Italia șiSpania.

Foto: Stația de gaz Amenas, din Algeria (sursă foto: hepta.ro)

Cum stau importurile de gazul lichefiat (LNG)

Deși încă relativ mici, importurile de gaz lichefiat au un rol tot mai important în procesul de diversificare a surselor energetice ale Uniunii Europeneă. Ele sunt, însă, relevante preponderent pentru ţările care au terminale de regazificare a cazului lichefiat (nu este cazul României).

Importurile de gaz lichefiat au cunoscut o creştere semnificativă în prima parte a acestui an, ceea ce a mai atenuat oarecum dependența de Rusia. În prima parte a acestui an, importurile de gazlichefiat urcând cu 126% comparativ cu Q1 al 2018 și totalizând 26 de miliarde de metri cubi de gaz. Cel mai mare importator de gaz lichefiat din UE este Franța, care a importat 5,9 miliarde de metri cubi, doar în Q1.

Rămâne de văzut, totuşi, cum vor evolua importurile de LNG şi în restul anului, întrucât la gazul lichefiat se adaugă şi un cost de transport. În plus, nu pot fi importate cantităţi foarte mari într-un timp foarte scurt, din motive logistice. Sursele de gaz lichefiat sunt îndepărtate (ex. SUA sau Qatar) şi transportul se face cu vaporul. Din aceste motive, LNG-ul nu poate reprezenta o alternativă viabilă gazului rusesc prea curând.

Foto: „Kairos”, nava rusească pentru transportul gazelor naturale lichefiate (sursă foto: Facebook / LNG World News)

Care sunt principalele rute de aprovizionare cu gaz rusesc

Principalele rute de aprovizionare ale importurilor de gaz rusesc au fost Ucraina, Nord Stream I (gazoduct intre Germania şi Rusia) şi Belarus. Sunt aceleaşi rute ca şi în 2016, 2017 şi 2018.

• Ucraina – 16% din gazul rusesc care se duce spre Uniunea Europeană trece prin această rută;
• Nord Stream I – 14% din gazul rusesc care se duce spre Uniunea Europeană trece prin această rută;
• Belarus – 10% din gazul rusesc care se duce spre Uniunea Europeană trece prin această rută.

Foto: Sediul companiei Gazprom (sursă foto: Wikipedia / Mos.ru)