Radu Banciu: „Dilema Veche a durat cam cu vreo 2 decenii mai mult decât ar fi trebuit. Am fost unul dintre cei care s-a simțit trădat de acest scris de mâna a doua”

Radu Banciu a vorbit în emisiunea „Lumea lui Banciu”, de marți seara, despre închiderea revistei Dilema Veche. Prezentatorul a declarat că sfârșitul era previzibil pentru că publicația nu mai oferea conținut de calitate și deja a supraviețuit mai mult decât era necesar.

„Se închide Dilema Veche după 27 de ani de print, publicația nu mai este considerată rentabilă,nu mai are un plan de organizare care să aducă niște bani. N-a funcționat nici ideea din mediul online, unde revista multiplelor întrebări coborâse pentru o vreme. Toate aceste lucruri n-au putut să o aducă într-o stare normală. Dilema Veche aflată acum undeva la reanimare, în condiții dificile, o criză pe care o traversăm cu toții și conform lui Andrei Pleșu se pare că nu mai există aparate care să o mențină în viață pentru multă vreme. O revistă care se despartede publicul cititor, nu că acesta i-ar fi dat foarte mare importanță”, a spus prezentatorul.

Publicații de tipul revistei Dilema Veche nu mai sunt interesante pentru cititori

Banciu a vorbit și despre o publicațiede renume din Franța, care nu mai stârneșteinteres, mai ales în situația Dilemei, în care calitatea era îndoielnică.

„Peste tot în lume genul asta nu au trecere enormă la portofelul cetățenului. Publicații mult mai intreesante decat Dilema Veche din Occident, aveau astfel de probleme. Mă refer chiar la omologii noștrii de la Charlie Hebdo, cei care după ce au fost ridicați la ceruri la un moment dat, pe o problemă care nu privea publicul larg și pe care aceștia nici nu au înțeles-o de altfel niciodată, n-au rezonat cu ea.Ajunseseră tot într-o situație de cvazi-faliment, pentru că, din punct de vedere economic, genul asta de presă nu sete sustenabil și evident că Dilema a durat cam cu vreo 2 decenii mai mult decât ar fi trebuit, dacă este să o luăm pe criterii obiectiv-economice. S-or supăra cei care puneauîntrebările atemporale, cei care răspundeau uneori sau nu. Acest colectiv redacțional infinit, care scria aproape pe degeaba, cum zice Domnul Pleșu, pentru că salariile evident erau cvazi-confidențiale. Toată lumea erau plătită de pe o zi pe alta. Sigur mai puțin sefii, care, probabil luau aproape toți banii. Cititorul se va consola cu o carte bună. Și pe aceasta o cumperi tot pentru o viață, Domnule Pleșu, nu numai ziarul îl cumperi pentru totdeauna. Ba ziarul, riscă să eșueze în altă parte, cartea dacă se duce în bibliotecă, pleacă mai greu de acolo. Ziarul sau revista are tendința să eșueze în locuri mai puțin frecventabile și acolo, cine știe, pe cine întâlnește, pentru că nu toată lumea citește Dilema Veche. În ultima vreme ei își puneau întrebări cam despre ei, devenise un fel de ego supradimensionat, pe care marii noștri intelectuali, de doi bani, îl plimbau cu lesa prin spațiul public.

Ei, care nu au aprobat niciodată o idee existențială, dar vorbeau despre ei și micile lor dileme. Din păcate…până la urmă erau niște întrebări la care uitau să mai răspundă. Puneau întrebări care erau mai lungi decât răspunsurile, care, la un moment dat nu mai veneau deloc.”, a mai spus prezentatorul.

Dilema Veche nu mai oferea conținut de calitate

Radu Banciu a mai criticat și editorialul de adio a fondatorului, afirmând că a fost dezamăgit de conținutul slab al publicației din ultimii ani.

„Am fost unul dintre cei care s-a simțit trădat de acest scris de mâna a doua, în ultima vreme. Și calitatea lui era îndoielnică. Sigur că nu vorbește despre asta Domnul Pleșu. O să spună că suntem subiectivi, dar suntem subiectivi pe banii nostri, sau pe timpul nostru, care evident că e mai important decât portofelul. Nu putem fi catalogați drept realiști, oameni cu picioarele pe pământ. Eu sunt un poet. Sunt un liric. Pe mine mă interesează presa, mirosul de ziar mai mult decât mirosul banului, mai mult decât mirosul de cenușă. Nu pot fi considerat unul care dă cu piciorul. Dar din punctul meu de vedere, lucrurile stăteau așa și oamenii aștia își merită soarta.

Domnul Pleșu încearcă să ne explice deși nu s-a priceput niciodată la economie, la calcule, poate să îl citeze pe Pristanda. Deși după gustul meu citatul vine prea repede.

Dumneavostră, când încercați să puneți trei rânduri pe hârtie, în rândul 3 îl ciatați pe Pristanda?… Așa?! Să nu reușiți, trei rânduri, în textul de adio, fără să citați pe unu, mi se pare puțin cam pretențios”, a spus Banciu.