Dan Negru: Ateismul se zice că dispare la un cutremur de 9 grade / Ultimul recensământ zice că în România sunt majoritari creștinii, dar a devenit un curaj să fii majoritar

Dan Negru a susținut că în momentele cu adevărat grele ale vieții orice ateu devine și el credincios. Dar adevărata rugăciune e cea de mulțumire, nu cea de cerere. Prezentatorul TV a mai spus că fericirea e mereu în noi și niciodată în jurul nostru, în obiecte sau bani.

Dan Negru: Clipele grele sunt momentele în care îl vrei pe Dumnezeu aproape

„Mi-e frică să mai spun ceva despre credință, căci, după ce am criticat public derapajul Teatrului Național, cu piesa de teatru, care a pus chiloții pe cruce, o mulțime de reprezentanți ai minorităților s-au supărat pe mine. E adevărat, ultimul recensământ zice ca sunt majoritari creștinii, dar, totuși, a devenit un curaj să fii majoritar.

Eu cred că privitul spre Cer n-o să dispară, pentru că nimeni nu ne-a adus argumente că adevărul vine de altundeva. Clipele grele sunt momentele în care îl vrei pe Dumnezeu aproape, ateismul se zice că dispare la un cutremur de 9 grade pe scara Richter sau într-un avion în picaj. Dar adevărata rugăciune e cea de mulțumire, nu cea de cerere”, a spus Dan Negru, pentru Click!.

Realizatorul TV a mai susținut că fericirea e în noi, nu în bani sau obiectele din jurul nostru: „Nu cred că lucrurile materiale vin din credință. Fericirea e mereu în tine, niciodată în jurul tău. Cunosc oameni bogați nefericiți și oameni sărmani liniștiți, împăcați și fericiți. Ceasul de 100.000 euro de la mâna unui bogat arată neputința banului: să dai 100.000 euro pe un ceas, dar să nu poți cumpăra un minut de viață. Asta e neputința banului. Fericirea e în tine, niciodată în afara ta. Și asta poți să o înveți din religie”.

Dan Negru, despre vizitele la Muntele Athos

Dan Negru a mai afirmat că la Muntele Athos a găsit o liniște ca nicăieri: „E o liniște, pe care ți-o aduce Athosul, locul unde e cinstită cea mai importantă femeie din istorie, mama lui Iisus. S-ar pierde o liniște, dacă locul ar fi înțesat de turiști. Iar cei care merg acolo, obținând pașaport de Athos, nu se numesc turiști, ci pelerini. Mi-a plăcut liniștea. Nu e un loc, care să semene cu tavernele grecești, cu mâncare multă, aflate la câțiva kilometri, e o lume mult mai liniștită și mai blândă. E un loc în care îți amintești brusc că noi, în fiecare zi, îl lăsăm pe Iisus în anticamera sufletului. Acolo e invers”.