Povestea lui Gică Petrescu. Cum a cucerit inimile românilor timp de aproape 70 de ani

S-a născut pe 2 aprilie 1915 la București. A cântat aproape șapte decenii. Peste 1.500 de piese în repertoriu. A murit în 2006, la 91 de ani. Azi îl mai pomenim. Iată reperele carierei lui Gică Petrescu, influențele din familie, momentele publice și motivele retragerii!

Cine a fost Gică Petrescu și care sunt reperele biografice

Gică Petrescu a crescut într-o casă unde educația și rafinamentul contau. Tatăl era funcționar, cu studii la Geneva. Mama, formată în Franța, era pasionată de pian. Primele acorduri le-a învățat de la ea. Mama a murit când el avea 16 ani. A fost o pierdere grea, dar drumul artistic a continuat, scrie Click.

A urcat pentru prima dată pe scenă la 15 ani, fiind elev la Liceul „Gheorghe Șincai”. A fost admis la Facultatea de Drept, dar a ales muzica. Tatăl i-a spus atunci: „Decât să ajungi un avocat mediocru, mai bine fă ceva cu adevărat valoros.” Ion Vasilescu l-a chemat la radio, verdictul fiind: „Are voce!”.

Primii pași profesioniști i-a făcut în localuri ale Capitalei: terasa „Princiar”, Galeries Lafayette, apoi pe scene precum Cazinoul din Sinaia. Atmosfera aceea de restaurante și public exigent l-a format ca artist complet.

Ce relație a avut cu regimul comunist și care au fost momentele publice importante

Cariera lui a traversat și perioada regimului comunist. A fost invitat la evenimente oficiale, inclusiv în prezența lui Nicolae Ceaușescu, și a fost considerat apreciat de conducerea vremii. Muzicologul Viorel Cosma nota: „Lui Gică i se permitea să cânte orice. Era, într-un fel, omul de casă al lui Ceauşescu”.

În același timp, Stela Popescu spunea limpede: „Faptul că se ducea acolo nu însemna decât că-și făcea meseria”. Colaborarea cu Electrecord i-a consolidat discografia. Melodii cunoscute ca „Du-mă acasă, măi tramvai”, „Costică, Costică”, „Uite-așa aș vrea să mor” sau „Căsuța noastră” au făcut parte din repertoriul ascultat decenii la rând.

De ce s-a retras din viața publică și care este moștenirea sa

Viața personală a avut rol decisiv în retragerea sa. Marea iubire a fost soția Cezarina Moldoveanu. S-au căsătorit în 1955 și au stat împreună peste trei decenii. Ea a contribuit chiar la versurile multor piese. Despre ea, artistul spunea: „Vesel în viaţă am fost când trăia Cezarina”.

Moartea Cezarinei, în 1989, a fost punctul de cotitură. De atunci, a apărut din ce în ce mai rar. A ales să se retragă încet, explicând, pe scurt, motivul: „Să rămân o legendă pe undeva”.

Pe lângă turnee în Germania, Franța, Israel și Uniunea Sovietică, o amintire aparte rămâne întâlnirea cu Yehudi Menuhin, care l-a aplaudat îndelung şi i-a oferit un autograf. A primit, de asemenea, distincții precum Ordinul „Steaua României”.

Gică Petrescu a murit în 2006, la 91 de ani, lăsând în urmă o moștenire muzicală care încă se ascultă și se reinterpretează la petreceri.