Virgil Ianțu, șocat de ce a văzut la un banchet de clasa a VIII-a: „Unde sunt părinții?”. Mesajul său a devenit viral (VIDEO)

Virgil Ianțu, șocat de ce a văzut la un banchet de clasa a VIII-a. Prezentatorul TV a lansat un mesaj tranșant pe rețelele sociale, după ce a văzut un clip video de la un banchet în care elevii de gimnaziu se distrau pe muzică cu versuri considerate nepotrivite pentru vârsta lor.

Ianțu atrage atenția că problema nu ține doar de alegerea pieselor, ci mai ales de lipsa de implicare a adulților în educația copiilor.

„Încetați să fiți absenți din viața copiilor voștri. Prețul este prea mare și va fi plătit de toți. O postare care va deranja pe mulți…”, își începe prezentatorul mesajul pe Facebook.

Cine este artista care a stârnit controverse

În centrul momentului se află Alexandra Cotruș, o tânără cântăreață devenită virală în mediul online, cunoscută pentru repertoriul de muzică de petrecere. Prezența sa la eveniment și piesele interpretate au generat reacții puternice, mai ales în contextul vârstei celor prezenți la banchet.

Ce anume l-a deranjat pe Virgil Ianțu

Virgil Ianțu a subliniat că imaginile surprind copii foarte tineri care reproduc comportamente și gesturi specifice adulților, fără a înțelege pe deplin mesajele transmise.

“Copiii noștri nu mai sunt copii și noi privim o filmare ca asta, unii cu zâmbetul pe buze, alții cu o lacrimi în ochi.

Filmarea în cauză e facuta la un banchet de clasa a VIII-a. COPII. Nu adolescenți rebeli, nu tineri „cu experiență”, ci copii. În jurul unei cântărețe, cântând cu foc o manea cu un conținut care nu lasă loc de interpretări: sexualitate explicită, atitudini de adult, unduiri de solduri la fete de nici 12 ani unele din ele, gesturi copiate fără filtru. Și, inevitabil, apare întrebarea: unde sunt părinții?”

Este vorba doar despre muzică sau despre educație? Ce spune Virgil Ianțu

Mesajul transmis de prezentator merge dincolo de genul muzical și vizează responsabilitatea adulților.

„Pentru că nu e doar despre o melodie, nu e despre un gen muzical. Și nici despre teribilismul vârstei sau libertate și distracție. Este despre context, despre moment, despre VÂRSTĂ.. Este despre cum alegem, ca adulți, să ne lăsăm copiii să sară etape, sau, mai grav, despre cum îi împingem noi să o facă.”

Ce spune Virgil Ianțu despre rolul părinților

Virgil Ianțu avertizează că normalizarea unor astfel de comportamente poate avea efecte pe termen lung asupra dezvoltării copiilor.

„Ne place să spunem că „așa e generația”, dar generația nu apare din neant, ea este crescută, educată, modelată. Dacă la 14-15 ani copilul cântă despre lucruri pe care ar trebui abia să le descopere, atunci cineva i-a spus, direct sau indirect, că e în regulă si poate că exact acolo e problema reală: NORMALIZAREA.

Normalizăm orice, doar ca să nu fim „demodați”, normalizăm pentru că ne e mai ușor să fim prieteni cu copiii noștri decât părinți. Normalizăm pentru că ne temem să punem limite, acele limite care, paradoxal, oferă siguranță. Doar ca, din păcate, EXISTĂ UN PREȚ.”

Care sunt riscurile pe termen lung

Prezentatorul atrage atenția asupra modului în care aceste experiențe pot influența valorile și comportamentele viitoare ale copiilor.

„Fetele acelea, care astăzi cântă și dansează fără să înțeleagă pe deplin ce exprimă, vor crește și lumea nu va mai fi la fel de indulgentă, lumea nu va spune „e doar o joacă”, vor considera asta NORMALITATEA și DISTRACȚIA, va fi firescul lor când va veni vorba de limbaj, de gesturi, de VALORI, de VISELE pe care si le vor face. Iar băieții de lângă ele învață, fără să-și dea seama, CUM SĂ PRIVEASCĂ O FEMEIE. Nu din cărți, nu din filme, nu din modele sănătoase, ci dintr-o scenă de banchet. Asta e, de fapt, miza: CE MODEL OFERIM.

Și nu-mi spuneți, vă rog, automatismul că toată lumea ascultă manele la petreceri. NU, nu toată lumea o face și NU, nu cu părinții de mână, NU la 12 ani, NU acestea sunt mesajele sanatoase pentru un copil în formare. Pentru că acolo e mai mult, părinții sunt lângă, validează, aprobă, zâmbesc fericiți uitându-se la ei cum se distrează.”

Ce mesaj transmite, în final, Virgil Ianțu

În încheiere, Virgil Ianțu pune o întrebare directă societății și părinților:

„Nu putem controla tot ce văd copiii noștri, internetul e acolo, tentațiile sunt peste tot, dar putem controla ce validăm. Putem spune: „NU AICI, NU ACUM!”.
Chiar nu mai putem păstra acel spațiu spațiu în care copilăria să existe?
Pentru că, dacă o pierd prea devreme, ei nu o mai recuperează niciodată și atunci, poate că întrebarea nu e „cum am ajuns aici?”, ci mai degrabă, când am încetat să mai fim adulții din cameră?
UNDE SUNTEM?
CARE E PREȚUL ABSENȚEI NOASTRE?
VREM SĂ PLĂTIM ACEST PREȚ? ”, a conchis Virgil Ianțu.