Cum ar trebui să fie şi cum este politicianul român? Pleșu: Mi se pare cvasi-imposibil ca ai noștri să atingă aceste calități

Scena politică românească este pestriță. Realitatea nemăsluită pusă față în faă cu imaginea ideală a politicianului autohton arată diferențe colosale.

Conform juristului amrican Lee Hamilton, un politician adevărat trebuie să fie un bun comunicator. Să știe că nu este instalat pe viață în scaunele comode din parlament, trebuie să renunţe, măcar strategic, dar dacă se poate şi sincer, la ideea că are întotdeauna dreptate, trebuie să dispună şi de o bună condiţie fizică, de un rezervor energetic bine garnisit, să fie onest, credibil și să aibă o motivație profesională autentică.

“Dacă e să rezumăm în două cuvinte toate atributele de mai sus, am putea spune că un adevărat om politic nu trebuie să aibă decît două calităţi, necesare, de altfel, în orice meserie: bunătatea şi inteligenţa”, afirmă Andrei Pleșu.

Totodată, acesta face și o caracterizare a politicianului român. Conform scriitorului, pentru aleșii noștri aceste calități sunt cvasi-imposibil de atins.

La noi, “politicianul obişnuit nu stăpîneşte decît stilistica discursului vid şi pe aceea a agresivităţii”, scrie Pleșu într-un articol pentru adevărul.

Să precizăm şi că buna cunoaştere a limbii materne “nu face parte, pentru >, din calificările obligatorii ale unui bun comunicator.”

De asemenea, “vremea contestaţiei, a bilanţului, a evacuării mai mult sau mai puţin blînde nu intră în calculele demnitarului român. Lui nu i se poate întîmpla să fie luat la întrebări.

Nici la capitolul simpatie nu stau mai bine aleșii românilor: “Infailibilitatea afişată non-stop nu convinge. Ba dimpotrivă, te face antipatic.”

Despre o condiție fizică bună nici nu poate fi vorba: “munca politică e cea care devine un hobby, în vreme ce bunăstarea personală, capriciile private, „pasiunile” centrifugale, „loisir”- ul devin axa mobilizatoare a fiecărei zile”.