Dosarul Mineriadei ajunge în instanță. Procurorii își încearcă norocul încă o dată

Dosarul Mineriadei din iunie 1990 a fost trimis, din nou, în instanță, pentru judecată. Procurorii Parchetului General i-au pus sub acuzare pe fostul președinte Ion Iliescu și pe fostul premier Petre Roman pentru săvârşirea de infracţiuni contra umanităţii.

În acest caz au mai fost trimiși în judecată fostul vicepremier Gelu-Voican Voiculescu, fostul director al SRI Virgil Măgureanu, Adrian Sârbu (fost şef de cabinet al lui Petre Roman), Miron Cozma (fost lider al minerilor din Valea Jiului), general (r) Vasile Dobrinoiu (fost comandant al Şcolii Militare Superioare de Ofiţeri a Ministerului de Interne) şi col.(r) Peter Petre (fost comandant al Unităţii Militare 0575 Măgurele, aparţinând Ministerului de Interne).

Dosarul Mineriadei a fost finalizat, pentru prima oară, și transmis judecătorilor în anul 2017. La acel moment instanțele au decis că ancheta trebuie refăcută de la capăt și au restituit cazul Parchetului Militar.

Cercetările au fost reluate, iar ancheta s-a încheiat abia acum, în 2025, cu retrimiterea cazului spre judecată. Din cauza vârstei înaintate, pentru că nu se mai poate deplasa, procurorii l-au audiat, pe Ion Iliescu, la domiciliu. Tot aici a fost anunțat că este inculpat pentru implicarea în violenţele din iunie 1990.

Dosarul, dacă nu va mai interveni vreo tergiverare va fi judecat la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Acuzațiile procurorilor în cazul Mineriadei

Începând cu 22 aprilie 1990, în Piaţa Universităţii din Bucureşti, a avut loc o manifestaţie de protest împotriva puterii, care s-a întins pe durata mai multor săptămâni, până pe 13 iunie 1990. Protestatarii au cerut ruperea de regimul comunist, promovarea unor persoane fără legătură cu partidul comunist, înfiinţarea unei televiziuni libere etc.

Parchetul General susține că, în luna iunie 1990, cei mai înalţi factori decizionali din stat, la acel moment, Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu-Voican Voiculescu, ajutaţi de Virgil Măgureanu, Adrian Sârbu, au lansat o politică de represiune împotriva populaţiei civile din Capitală. În urma evenimentelor au fost ucise patru persoane, două femei au fost violate, iar peste 1.300 de persoane au fost rănite. De asemenea, au fost închise ilegal peste 1.200 de persoane.

Anchetatorii susțin că Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu-Voican Voiculescu, Virgil Măgureanu şi alte persoane din conducerea statului sau a Frontului Salvării Naţionale au lansat un atac împotriva manifestanţilor din Piața Universității.

„Un rol important în crearea cadrului de punere în aplicare a atacului a constituit-o comunicarea publică, manipulativă, insidioasă cu privire la pericolul pe care îl reprezentau manifestanţii pentru valorile democratice, de a căror implementare se ‘ocupa’ noua putere. Având în vedere amploarea atacului, punerea în aplicare a acestuia a necesitat pentru planificatorii atacului şi atragerea unui număr impresionant de persoane, care au acţionat în cunoştinţă de acest atac, alături de un număr mare de persoane care au acţionat fără să cunoască existenţa atacului, ca urmare a manipulării la care au fost supuse de persoanele care au orchestrat atacul. În acest sens, pentru punerea în aplicare a atacului, conducerea statului, în special Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu-Voican Voiculescu, precum şi conducerea SRI, respectiv Măgureanu Virgil, cu participarea lui Sârbu Adrian, consilier al prim-ministrului, au constituit un grup criminal de tip sistemic, eterogen, de natură politică, administrativă, militară şi civilă, înlăuntrul căruia a fost implicat un număr mare de persoane, cu o contribuţie de natură şi conţinut diferite la fapte produse la o scară impresionantă. În tabloul infracţional, persoanele care au efectuat în mod fizic actele de natură criminală au ocupat o poziţie inferioară în ierarhia grupului, însă conceperea şi orchestrarea comiterii infracţiunilor a revenit conducerii politice a statului român de la acel moment, prin persoanele menţionate”, precizează Parchetul.

Iliescu a chemat minerii în Piața Universității

Începând cu 13 iunie 1990, inculpaţii au pus în practică acţiunea represivă împotriva manifestanţilor. În acest atac au fost implicate, în mod nelegal, forţe ale Ministerului de Interne, Ministerului Apărării Naţionale, Serviciului Român de Informaţii, precum şi peste zece mii de mineri şi alţi muncitori din mai multe zone ale ţării.

Punerea în aplicare a acţiunii represive s-a realizat în dimineaţa de 13 iunie 1990, când peste două sute de persoane au fost ridicate şi închise la Unitatea Militară 0575 Măgurele a Ministerului de Interne. Aici au fost reținute până după-amiază, când au fost lăsate să plece, după o cercetare sumară.

Conform hotărârii luate de către preşedintele Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională, prim-ministru, viceprim-ministrul, conducători ai instituţiilor de forţă, precum şi de către persoane din conducerea Frontului Salvării Naţionale, în Piaţa Universităţii au fost aduşi muncitori de la Întreprinderea de Maşini Grele Bucureşti, care au agresat persoanele aflate în zona Institutului de Arhitectură, după care au ocupat Piaţa Universităţii împreună cu forţele de ordine.

Represiunea autorităţilor a continuat, în zilele de 14 şi 15 iunie 1990, printr-un atac sistematic la care au participat minerii și muncitorii aduși din mai multe județe. Minerii au devastat sediile partidelor politice de opoziţie, locuinţele principalilor lideri politici din opoziţie şi sedii ale publicaţiilor de presă independente şi ale unor instituţii de învăţământ. De asemenea, au agresat locuitori ai Bucureştiului, sub pretext că au legătură cu manifestaţiile din Piaţa Universităţii.

Protestatarii au fost reținuți ilegal

Persoanele ridicate din Piaţa Universităţii, împreună cu altele considerate responsabile au încarcerate nelegal în Unitatea Militară 0575 Măgurele şi în incinta Şcolii Militare Superioare de Ofiţeri de la Băneasa. Privarea de libertate fără forme legale a acestora a durat până cel mai târziu pe data 22 iunie 1990.

Încarcerarea civililor reținuți pe străzile din București s-a făcut în condiţii improprii, în garaje, atât bărbaţi cât şi femei, minori şi bătrâni. În permanenţă, aceste persoane s-au aflat sub pază militară, inclusiv când trebuiau să meargă la toaletă.

Pe durata acestei perioade, persoanelor vătămate nu li s-a permis să ia legătura cu rudele sau cu altcineva din exterior. Nu au primit asistenţă medicală adecvată şi au fost supuse la tratamente înjositoare şi degradante, inclusiv prin simularea unor execuţii colective sau prin gazarea colectivă prin eliberarea gazelor de eşapament în spaţiile de deţinere.